Principala teorie dominantă la nivel mondial privind boala Alzheimer pare că se clatină, după ce studii majore eșuează
La începutul secolului al XX-lea, psihiatrul Alois Alzheimer a fost primul care a observat aglomerările și încurcăturile neurofibrilare ciudate din creierul unei persoane care murise de demență. De atunci, aceste mănunchiuri de proteine beta-amiloid au devenit ipoteza dominantă în privința cauzelor bolii Alzheimer. Și, în ciuda deceniilor de studii eșuate, găsirea unor modalități de a elimina plăcile beta-amiloide frământă comunitatea medicală.
Acum, în cadrul a două studii, un medicament conceput pentru a elimina aceste plăci lipicioase nu a reușit să mențină capacitatea cognitivă a persoanelor cu boala Alzheimer în fază incipientă, în comparație cu persoanele cărora li s-a administrat un placebo.
Rezultatele celor două studii au fost publicate miercuri, în revista The New England Journal of Medicine – NEJM.
Anticorpul monoclonal gantenerumab a redus semnificativ cantitatea de beta amiloid din creier, așa cum era prevăzut, dar acest lucru nu s-a tradus prin îmbunătățiri ale funcțiilor cognitive.
„În rândul persoanelor cu boală Alzheimer timpurie, utilizarea anticorpului monoclonal gantenerumab a dus la o încărcătură mai mică a plăcii amiloide decât placebo la 116 săptămâni, dar nu a fost asociată cu un declin clinic mai lent”, au raportat cercetătorii în articolul care acoperă cele două studii.
Aceste rezultate vin în momentul în care ipoteza amiloidului a ajuns într-un moment critic al istoriei sale – companiile farmaceutice obținând în mod controversat aprobări de medicamente anti-amiloid pe baza unor dovezi destul de fragile.
De asemenea, urmează după o investigație explozivă a publicației Science care a pus la îndoială unul dintre primele studii asupra amiloidului.
În fiecare studiu, aproape 1.000 de persoane în vârstă din 30 de țări au fost repartizate aleatoriu pentru a primi injecții cu gantenerumab sau un placebo la fiecare câteva săptămâni timp de aproximativ doi ani.
Capacitățile lor cognitive au fost măsurate pe baza unui scor de la 0 la 18, folosind scala de evaluare clinică a demenței (CDR-SB).
Diferența în ceea ce privește rata de declin cognitiv la persoanele cu boala Alzheimer care au primit gantenerumab sau placebo nu a fost suficient de mare pentru a se putea trage concluzii clare. Credit: Bateman et al./New England Journal of Medicine/2023
„În funcție de perspectiva fiecăruia, rezultatele studiilor cu anticorpi de până acum fie întăresc încrederea în această abordare terapeutică și în semnificația sa clinică, fie susțin opinia că efectele sunt mici, nesigure și abia se disting de lipsa de efect”, scrie Lon Schneider, profesor de psihiatrie la Universitatea Southern California, într-un editorial legat de acest subiect.
Este surprinzător faptul că gantenerumab nu a arătat niciun beneficiu, în condițiile în care alte două medicamente cu mecanisme similare au fost accelerate de autoritatea americană de reglementare, FDA, scrie Schneider, care menționează, de asemenea, posibilitatea ca studiul de doi ani să fi fost prea scurt pentru a arăta un beneficiu pentru pacienți, sau că impactul a fost diluat întrucât a fost împărțit în două studii separate (GRADUATE I și II).
Aducanumab și lecanemab au primit aprobarea accelerată din partea Administrației americane pentru Alimente și Medicamente (FDA) pe baza faptului că elimină beta amiloidul din creier.
La fel ca gantenerumab, aceste două medicamente conțin anticorpi sintetici care se leagă de proteina beta amiloid din creier, ceea ce se crede că le semnalizează pentru a fi eliminate de sistemul imunitar.
Dar există încă controverse cu privire la faptul dacă aducanumab și lecanemab au beneficii semnificative pentru pacienți.
Impactul medicamentului aducanumab asupra încetinirii declinului cognitiv în cadrul studiilor clinice a fost mixt, un studiu demonstrând un efect, iar altul nereușind să arate un beneficiu clinic.
Într-un studiu clinic, persoanele cu Alzheimer care au luat lecanemab au înregistrat o scădere a declinului cognitiv cu 27% față de grupul placebo pe parcursul a 18 luni.
Dar, pe o scară de la 0 la 18, diferența dintre cele două grupuri a fost de doar 0,45 de puncte, ceea ce ar putea fi prea mic pentru a face o diferență semnificativă în viața pacienților.
Au existat, de asemenea, îngrijorări legate de trei decese cauzate de hemoragii cerebrale și convulsii în cadrul studiului cu lecanemab.
La un cost estimat de 26.500 USD pe an, pentru unii experți nu este clar dacă acest medicament merită riscul.
Oamenii de știință au petrecut mai mult de un secol meditând asupra rolului plăcilor amiloide în boala Alzheimer. Rămâne de văzut dacă acest lucru va da roade pentru pacienții și familiile care caută cu disperare tratamente.