O echipă de cercetători de la universitatea din Florida a descoperit o legătură între o proteină din creier şi un risc crescut de neurodegenerare la persoanele cu epilepsie de lob temporal.
Epilepsia de lob temporar (TLE) este cea mai frecventă formă de epilepsie întâlnită la adulţi şi este adesea rezistentă la medicamente.
Într-un studiu publicat în Journal of Neurophysiology, echipa de cercetare a folosit o tehnică inedită care a făcut posibilă studierea unor cantităţi mici de ţesut din regiuni greu accesibile din creier.
Oamenii de ştiinţă s-au concentrat pe un mesager chimic numit glutamat şi pe unul dintre receptorii săi, N-metil-D-aspartat (NMDA). Receptorii NMDA constituie canale ionice ligand-dependente cu roluri esenţiale în transmiterea şi plasticitatea sinaptică.
Glutamatul joacă un rol major în învăţare şi memorie şi trebuie să fie prezent în concentraţia potrivită, la momentul potrivit, pentru funcţionarea corectă a creierului.
Acest neurotransmiţător este şi cel mai abundent aminoacid din organism, şi materia primă pentru proteine.
Echipa a descoperit că, în timp ce două proteine asociate în mod obişnuit cu NMDA, GluN1 şi GluN2, au fost distribuite uniform într-o regiune critică din hipocamp, o a treia, GluN3, a fost distribuită într-o altă zonă apropiată.
La persoanele cu TLE, există un tipar specific de pierdere a neuronilor în anumite regiuni din creier, (hipocamp şi parahipocamp).
„Relaţia dintre GluN3 şi pierderea celulelor (neuronale) nu a fost cunoscută până la această cercetare. Acest progres în biologia celulară este un pas important în dezvoltarea unor terapii care să-i ajute pe pacienţi”, a declarat Sanjay Kumar, profesor de ştiinţe medicale, cel care a condus studiul.
Întrucât GluN3 predispune neuronii la daune celulare induse de calciu, descoperirea îi ajută pe cercetători să restrângă aria de studiu, pentru a identifica mai exact zona în care mor neuronii şi cât de extinsă este aceaastă zonă.
Oamenii de ştiinţă au aplicat pentru a breveta tehnica nouă, cunoscută sub numele de analiză a ţesuturilor specifice zonei (ASTA), pe care au dezvoltat-o pentru a desfăşura acest studiu.
ASTA este o metodă îmbunătăţită şi de mare precizie pentru testarea prezenţei şi cantităţii proteinelor specifice asociate cu TLE.
