Raul Pătrașcu, manager de spital: Văd multă neputință în fața coronavirusului în rândul spitalelor din România

Raul Pătrașcu, manager de spital: Văd multă neputință în fața coronavirusului în rândul spitalelor din România
noiembrie 10 09:00 2020 Timp citire articol: 7 minut(e)

Asist. univ. dr. Raul Pătrascu, managerul celui mai mare spital de stat din vestul țării – Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara ( SCJUPBT), a întocmit o scrisoare deschisă către sistemul medical românesc în care face apel la toți colegii săi manageri de spitale să lupte cu această provocare imensă care este pandemia de Covid-19, să ceară bani autorităților pentru echipamente, pentru circuite, pentru oxigen. ,,Acest virus este mișel și lovește acolo unde e veriga mai slabă. Noi, ca manageri de unități sanitare avem datoria și obligația de a gândi acum nu doar pentru noi, pentru personalul medical, ci și pentru pacienți”, a declarat pentru 360 medical.ro dr. Raul Pătrascu, managerul spitalului timișorean.

Fost consilier de stat în domeniul politicilor de sănătate în Cabinetul Cioloş, Raul Pătraşcu este absolvent al Universităţii Yale, fiind cercetător în domeniul cancerului și deci la curent cu tot ce se întâmplă în sistemul sanitar românesc. În prezent, este managerul Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, unitate sanitară în care sunt tratați peste 10.000 de pacienți de către peste 4300 de angajați. Ideea de-a scrie o scrisoare deschisă i-a venit din dorința de a da un semnal de alarmă.

,,Zilnic aud și văd multă neputință în fața coronavirusului în rândul spitalelor din România. Am crescut în acest sistem, îl cunosc și știu, de asemenea, și pasiunea precum și dăruirea colegilor mei din spitale când vine vorba de tratarea pacienților. Noi suntem speranța celor infectați cu Covid, dar totodată speranța celor care au făcut cunoștința cu boala, indiferent de patologia ei”, a precizat asist.univ.dr. Raul Pătrașcu pentru 360medical.ro. Vă redăm mai jos Scrisoarea deschisă către sistemul medical românesc, semnată de managerul spitalului timișorean.

Dragi colegi,

Mă adresez către voi în calitate de coleg, de om care știe cu adevărat prin ce trecem, cu ce probleme ne confruntăm la firul ierbii, ce înfruntăm în fiecare zi, de la epuizare la supărarea de a vedea pacienții stingându-se. Trecem prin niște vremuri dificile, cele mai dificile din ultimii 100 de ani pentru noi. Nu suntem obișnuiți să lucrăm împreună – și pe bună dreptate.

Am fost blamați zeci de ani, am fost divizați intenționat, am fost abuzați de diferiți actori din sistem și din afara acestuia. Dar acum trebuie să o facem – pentru noi și pentru pacienți.

Aceasta este datoria pe care ne-am asumat-o când am depus jurământul sacru al lui Hipocrate. Trebuie să luptăm împreună, să trecem peste confortul nostru, peste orgoliul nostru și peste suferințele noastre cu abnegație. Doar așa ne vom recâștiga demnitatea pierdută în toți acești ani – demonstrând acum, când este mai greu, că suntem aici pentru toți cei care au nevoie de noi.

Suntem aici și pentru cei care cred în virus, dar și pentru cei care încă nu o fac sau nu o vor face niciodată.

Suntem aici și pentru cei bogați, dar și pentru cei fără adapost.

Suntem aici pentru toți pacienții, indiferent de credința lor, de etnia lor, de statutul social sau de preferințele politice.

Suntem în război, iar inamicul e unul perfid, rezistent și aproape infinit ca număr.

Știu ca e greu să trecem peste mentalitățile înrădăcinate timp de zeci de ani, dar dacă acum nu lăsăm la o parte orgoliile personale și gândirea izolaționistă (mie să-mi fie bine și ușor), nu ne vom recâștiga niciodată demnitatea, respectul și drepturile cuvenite. Ele se câștigă prin solidaritate și luptă. În cazul nostru, lupta cu boala.

Nu doar atât, dar dacă nu o facem, dacă nu punem cu toții umărul la treabă, împreună, vom fi copleșiți și cei care vor avea de suferit vor fi pacienții, dar vom fi și noi. Căci altfel, deși facem totul, tot noi vom fi blamați și mai mult, ne vom pierde așa cum am pierdut deja, în fața bolii, colegi minunați care au muncit cu noi ani și ani de zile.

Trebuie să muncim cot la cot, toate specialitățile, să ne ridicăm și să dăm piept cu toții acestei provocări imense. Front unit, ca un zid de netrecut în fața unui tsunami.

Dragi manageri de spitale, nu încercați să vă protejați, căci nu veți putea. Dacă nu veți lucra împreună cum reușim să lucrăm noi în Timiș, județele dumneavoastră vor fi pierdute. Uitați jocurile politice mărunte, uitați PR-ul, uitați “datoriile” pe care le-ați avea. Acum nu vă permiteți altceva decât solidaritatea.

Virusul e peste tot și pacienții vor ajunge în fiecare spital. Deci pregătiți-vă cum noi o facem de 9 luni de zile, nu așteptați “ordine” de sus. O faceți în beneficiul personalului dumneavoastră și al pacienților. Asigurați circuite cât mai bune (cât se poate în spitalele astea vechi), asigurați echipamente de protecție, extindeți rețele de oxigen și pregătiți personalul pentru valul mare de bolnavi ce va veni. Căci să ne înțelegem, va veni. Și dacă nu suntem pregătiți cu toții, va fi tragic.

Cereți bani autorităților locale pentru echipamente, pentru circuite, pentru oxigen. Nu uitați de pacienții cronici, fiți creativi cu circuitele. Deci construiți ziduri din rigips, sunt izolatoare bune și veți putea controla mai bine fluxurile. Dar din experiența noastră, chiar și dintre aceia mulți, foarte mulți vor veni la spital cel puțin pozitivi asimptomatici. Sfătuiți-vă între voi, suntem aici să ajutăm oriunde e nevoie.

Nu trebuie să ajungem să triem, suntem aici pentru a salva vieți. Aegroto dum anima est, spes est. Cât timp bolnavul suflă, mai este speranță. Deci nu vă lăsați pradă temerilor, orgoliilor, frustrărilor (întemeiate) nu trebuie să ne dăm bătuți. Din contră, acum mai mult ca orcând nu ne putem da la o parte, ci trebuie să luptăm împreună.

Ne așteaptă luni grele, iar orice altceva în afară de solidaritate completă atât în interiorul unităților noastre cât și între spitalele noastre va duce la o situație tragică.

Stimați colegi, dincolo de o funcție, fie că e de manager, fie că e de șef de secție, fie că e un post pe concurs (de la medici la infirimieri), stă o responsabilitate umană asumată. Acum e mai mare ca niciodată. Și toate acestea vor păli și se vor zdruncina din temelii dacă nu ne luptăm.

Acum arătăm că suntem oameni, că nu suntem buni doar pe timp de pace, că nu avem o mentalitate de “timpul trece leafa merge” sau de “încasatori de plic”. Altfel, nu doar că nu ne vom recâștiga demnitatea, ci ne merităm din plin aceste etichete și poate ar trebui să ne gândim ce fel de oameni suntem.

După război, mulți viteji s-arată. După acesta nu se vor mai arăta. Și nici în timpul lui, decât cei care sunt pe front, cei care luptă zi de zi indiferent cât de greu este – o facem din datorie dar și din onoare. Iar acum e timpul să o facem cu toții la unison: de la infirmiere, la șefi de secție, de la secretare, la manageri, de la registratori la inspectori DSP.

Așa să ne-ajute Dumnezeu!

scrie un comentariu

0 Comentarii

Adaugă un comentariu