S-a descoperit mecanismul prin care un hormon natural influențează reglarea tulburărilor neuropsihiatrice
Mii de persoane suferă de tulburări neuropsihice în întreaga lume. Deși anxietatea și depresia sunt cele mai frecvente, cauzele lor nu au fost încă pe deplin elucidate. Oamenii de știință cred că acestea se pot datora mai multor factori, cum ar fi stresul, genetica, presiunile sociale, dificultățile economice și/sau problemele de gen, printre altele. Acum, o echipă de oameni de știință brazilieni a descoperit că hormonul de creștere influențează reglarea anxietății prin intermediul unui grup specific de neuroni.
Hormonul de creștere (HC) acționează asupra multor țesuturi din întregul organism, ajutând la construirea oaselor și a mușchilor, printre alte funcții. Este, de asemenea, un anxiolitic puternic.
Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din São Paulo (USP) din Brazilia oferă o înțelegere mai profundă a rolului hormonului de creștere în atenuarea anxietății și, pentru prima dată, a identificat populația de neuroni responsabilă de modularea influenței acestuia asupra dezvoltării tulburărilor neuropsihiatrice care implică anxietatea, depresia și stresul post-traumatic.
Studiul, care a fost publicat recent în revista Journal of Neuroscience. a arătat că hormonul de creștere modifică sinapsele și alterează structural neuronii care secretă somatostatină.
În cadrul studiului, cercetătorii au descoperit că șoarecii masculi cărora le lipsește receptorul HC dintr-un grup de neuroni care exprimă somatostatina au prezentat o anxietate crescută.
Somatostatina este o peptidă care reglează mai multe procese fiziologice, inclusiv eliberarea HC și a altor hormoni, cum ar fi insulina.
Pe de altă parte, ei au descoperit, de asemenea, că absența receptorului HC în neuronii care exprimă somatostatina a scăzut memoria fricii, o caracteristică cheie a tulburării de stres post-traumatic, atât la masculi, cât și la femele.
Descoperirea ar putea contribui la dezvoltarea viitoare a unor noi clase de medicamente anxiolitice.
„Descoperirea mecanismului care implică efectele anxiolitice ale HC oferă o posibilă explicație, pur chimică, pentru aceste tulburări, sugerând de ce pacienții cu o secreție mai mare sau mai mică din acest hormon sunt mai mult sau mai puțin susceptibili la acestea”, a declarat José Donato Júnior, autor al articolului și profesor la Institutul de Științe Biomedicale al universității braziliene (ICB-USP).
În cadrul studiului, cercetătorii au efectuat trei tipuri de experimente cu șoareci (testul câmpului deschis, labirintul + elevat și cutia de lumină/întuneric) pentru a testa capacitatea animalelor de a explora mediul și de a-și asuma riscuri.
„Acestea sunt experimente bine stabilite pentru a analiza comportamente similare anxietății și memoriei fricii, care este un element în stresul post-traumatic, și am putut explora rolul HC la aceste animale”, a explicat prof. Donato.
Rezultatele studiului nu au indicat niciun motiv pentru lipsa unui comportament crescut asemănător anxietății la șoarecii femele.
„Credem că ar putea fi legat de dimorfismul sexual. Știm că regiunea creierului care conține neuronii pe care i-am studiat este puțin diferită la masculi și la femele. Unele tulburări neurologice sunt, de asemenea, diferite la bărbați și femei, probabil nu întâmplător”, a explicat el.
Există, de asemenea, tot mai multe dovezi că hormonii sunt importanți în reglarea diferitelor procese neurologice și influențează predispoziția la tulburări neuropsihice.
Modificările nivelurilor hormonilor sexuali, cum ar fi estradiolul, afectează anxietatea, depresia și memoria fricii la rozătoare și la oameni, de exemplu.
Rezultatele preliminare ale altor studii sugerează că glucocorticoizii (hormoni steroidieni, cum ar fi cortizolul, precum și formele sintetice, cum ar fi prednisonul și dexametazona) pot fi implicați în dezvoltarea tulburărilor neuropsihice.
În cazul HC, mecanismul de reglare în neuronii asociați cu astfel de tulburări nu fusese încă descoperit.
„Am demonstrat că HC modifică sinapsele și alterează structural neuronii care secretă somatostatină”, a menționat prof. Donato.
Studiul a arătat, de asemenea, că anxietatea, stresul post-traumatic și memoria fricii sunt fațete diferite ale aceluiași circuit neuronal.
Potrivit prof. Donato, anxietatea poate fi definită ca o frică excesivă sau neîncredere, în timp ce memoria fricii se referă la un eveniment negativ din trecut care produce o modificare în creier, ce declanșează un răspuns exacerbat ori de câte ori subiectul este expus unui stimul similar. Acest răspuns poate varia de la plâns la tremurături și chiar paralizie.
Toate acestea se întâmplă în aceeași populație de neuroni care exprimă receptorul HC, spune cercetătorul.
„În experimentul nostru, memoria fricii a fost redusă la șoareci atunci când am oprit receptorul HC. Acest lucru înseamnă că este afectată capacitatea de a forma memoria fricii. S-ar putea ca HC să contribuie la dezvoltarea stresului post-traumatic”, a spus el.
O altă dovadă în acest sens este faptul că stresul cronic crește nivelul hormonului grelină, un declanșator puternic al secreției de HC.
Rolul grelinei în stresul post-traumatic a fost studiat de ceva timp. Cercetările au arătat că secreția de HC indusă de grelină crește în cazul stresului cronic, favorizând dezvoltarea memoriei fricii și a stresului post-traumatic în creierul animalului.
Cum afectează HC tulburările neurologice
La om, HC este secretat de glanda pituitară în fluxul sanguin, favorizând creșterea țesuturilor în tot corpul prin intermediul formării de proteine, multiplicării și diferențierii celulare.
HC este indispensabil în timpul copilăriei, adolescenței și sarcinii, când secreția sa atinge un vârf. La bătrânețe, aceasta scade în mod natural.
Deficitul de HC poate duce la nanism, care se manifestă mai ales începând cu vârsta de 2 ani, împiedicând creșterea în timpul copilăriei și adolescenței.
Cercetările anterioare care au implicat pacienți cu deficit de HC au arătat o prevalență mai mare a anxietății și depresiei la aceste persoane, dar cauza nu fusese încă stabilită.
„Unii autori o pun pe seama problemelor legate de imaginea de sine și a hărțuirii din cauza staturii mici”, spune prof. Donato.
Studiul pe șoareci a demonstrat rolul cheie jucat de HC în aceste tulburări fără prezența unor potențiali factori de confuzie, cum ar fi problemele legate de imaginea corporală.
„Am reușit să aflăm cât se datorează direct efectelor HC sau efectelor indirecte ale deficitului de creștere. Pentru că am reușit să identificăm mecanismul care implică HC, știm că este o cauză directă a tulburărilor de anxietate, iar aceste cunoștințe pot facilita dezvoltarea de terapii”, a declarat prof. Donato.
Următorii pași pentru grupul de cercetare includ studierea rolului jucat de HC în timpul sarcinii.
Se știe că unul dintre vârfurile producției de HC are loc în timpul sarcinii, și că prevalența depresiei crește în această perioadă (depresia post-partum.
„Aceste tulburări reflectă, de asemenea, presiuni sociale, economice și de altă natură, dar nu trebuie să uităm faptul că o creștere a secreției de hormoni în timpul și după sarcină poate deregla funcționarea creierului, ducând, de asemenea, la acest tip de boli mintale”, a mai precizat prof. Donato.
Structura chimică a hormonului de creștere uman. Imaginea din stânga este o reprezentare a tuturor atomilor, care umplu spațiul, iar imaginea din dreapta este o reprezentare în formă de panglică a aceleiași proteine.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.