Sângele persoanelor foarte longevive prezintă diferențe esențiale, au descoperit cercetătorii

Sângele persoanelor foarte longevive prezintă diferențe esențiale, au descoperit cercetătorii
octombrie 17 15:09 2023
Articol scris de:
Timp citire articol: 5 minut(e)

Persoanele centenare, considerate odată rare, au devenit o prezență obișnuită la nivel global. Acestea reprezintă grupul demografic cu cea mai rapidă creștere a populației mondiale, numărul lor dublându-se aproximativ la fiecare zece ani începând cu anii 1970.

Cât de mult pot trăi oamenii și ce anume determină o viață lungă și sănătoasă i-a preocupat pe oameni încă din timpuri străvechi. Platon și Aristotel au discutat și au scris despre procesul de îmbătrânire cu peste 2.300 de ani în urmă.

Aflarea secretului din spatele longevității excepționale nu este însă ușoară și implică deslușirea interacțiunii complexe dintre predispoziția genetică și factorii legați de stilul de viață și modul în care aceștia interacționează de-a lungul vieții unei persoane.

Acum, un studiu publicat recent în revista GeroScience, a scos la iveală o serie de biomarkeri comuni, inclusiv nivelurile de colesterol și glucoză, la persoanele care trăiesc peste 90 de ani.

Nonagenarii și centenarii prezintă de mult timp un interes intens pentru oamenii de știință, deoarece ar putea oferi cunoștințele necesare despre cum să trăim mai mult și, poate, cum să îmbătrânim într-o stare de sănătate mai bună.

Până în prezent, studiile privind centenarii au fost adesea la scară mică și s-au concentrat pe grupuri restrânse, din care au fost excluși centenarii care trăiesc în centre de îngrijire.

Un set uriaș de date

Studiul, desfășurat de o echipă de la Institutul Karolinska, din Suedia, este considerat cel mai amplu de până acum care compară profilurile biomarkerilor măsurați de-a lungul vieții în rândul persoanelor cu o longevitate excepțională și a persoanelor cu o durată de viață mai scurtă.

Cercetătorii suedezi au comparat profilurile biomarkerilor persoanelor care au ajuns să trăiască peste 100 de ani cu cele ale persoanelor cu o durată de viață mai scurtă, și au investigat legătura dintre aceste profiluri și șansa de a ajunge centenar.

Analiza a inclus date de la 44.000 de suedezi care au fost supuși unor evaluări ale stării de sănătate la vârste cuprinse între 64 și 99 de ani – aceștia reprezentând un eșantion din așa-numita cohortă Amoris.

Participanții au fost apoi urmăriți prin intermediul datelor din registrele suedeze timp de până la 35 de ani. Dintre aceste persoane, 1.224, sau 2,7%, au trăit până la vârsta de 100 de ani.

Marea majoritate (85%) a centenarilor au fost femei.

Au fost incluși 12 biomarkeri pe bază de sânge legați de inflamație, metabolism, funcția hepatică și renală, precum și de o eventuală malnutriție și anemie. Toți aceștia au fost asociați cu îmbătrânirea sau mortalitatea în alte studii anterioare.

Biomarkerul legat de inflamație a fost acidul uric – un produs rezidual din organism cauzat de digestia anumitor alimente.

Echipa a analizat și markerii legați de starea și funcția metabolică, inclusiv colesterolul total și glucoza, precum și cei legați de funcția hepatică, cum ar fi alanină aminotransferaza (Alat), aspartat aminotransferaza (Asat), albumina, gama-glutamil transferaza (GGT), fosfataza alcalină (Alp) și lactat dehidrogenază (LD).

Au mai fost analizate creatinina, care este legată de funcția renală, și fierul și capacitatea totală de legare a fierului (TIBC), care este legată de anemie.

În cele din urmă, cercetătorii au investigat și albumina, un biomarker asociat cu nutriția.

Constatări

Cercetătorii de la Karolinska au constatat că, în general, persoanele care au trăit până la împlinirea vârstei de 100 de ani au avut tendința de a avea niveluri mai scăzute de glucoză, creatinină și acid uric începând cu vârsta de 60 de ani.

Deși valorile mediane nu au fost semnificativ diferite între centenari și necentenari pentru majoritatea biomarkerilor, centenarii au prezentat rareori valori extrem de ridicate sau scăzute.

De exemplu, foarte puțini dintre centenari au avut un nivel de glucoză de peste 6,5 la începutul vieții sau un nivel de creatinină de peste 125.

Pentru mulți dintre biomarkeri, atât centenarii, cât și necentenarii au avut valori în afara intervalului considerat normal în ghidurile clinice. Acest lucru se datorează probabil faptului că aceste ghiduri sunt stabilite pe baza unei populații mai tinere și mai sănătoase, au indicat cercetătorii.

Atunci când au explorat ce biomarkeri sunt legați de probabilitatea de a ajunge la 100 de ani, oamenii de știință au constatat că toți cei 12 biomarkeri, cu excepția a doi dintre ei (alat și albumină), au arătat o legătură cu probabilitatea de a ajunge la 100 de ani.

Rezultatele au rămas la fel și după luarea în considerare a altor factori precum vârsta, sexul și povara bolii.

Persoanele din cele cinci grupe cu cele mai scăzute niveluri de colesterol total și fier au avut o șansă mai mică de a ajunge la 100 de ani în comparație cu cele cu niveluri mai ridicate.

În timp ce, persoanele cu niveluri mai ridicate de glucoză, creatinină, acid uric și markeri pentru funcția hepatică au avurt șanse mai scăzute de a ajunge centenari.

În termeni absoluți, diferențele au fost destul de mici pentru unii dintre biomarkeri, în timp ce pentru alții diferențele au fost ceva mai substanțiale, au indicat autorii.

Pentru acidul uric, de exemplu, diferența absolută a fost de 2,5 puncte procentuale. Acest lucru înseamnă că persoanele din grupul cu cel mai scăzut acid uric aveau 4% șanse de a împlini 100 de ani, în timp ce în grupul cu cele mai ridicate niveluri de acid uric doar 1,5% au ajuns la 100 de ani.

Chiar dacă diferențele pe care cercetătorii le-au descoperit au fost în general destul de mici, ele sugerează o legătură potențială între sănătatea metabolică, nutriție și longevitatea excepțională, au scris autorii.

Cu toate acestea, studiul nu permite nicio concluzie cu privire la ce factori ai stilului de viață sau gene sunt responsabili pentru valorile biomarkerilor.

Autorii cred că factori precum alimentația și consumul de alcool joacă un rol, și sugerează urmărirea valorilor rinichilor și ficatului, precum și a glucozei și acidului uric pe măsură ce îmbătrânim.

De asemenea, ei subliniază faptul că diferențele dintre biomarkeri care au putut fi observate cu mult timp înainte de deces sugerează că genele și stilul de viață pot juca, de asemenea, un rol.

scrie un comentariu

0 Comentarii

Adaugă un comentariu