Stadiul incipient al sarcopeniei ar putea fi contracarat prin intervenții timpurii menite să păstreze funcția fizică și cognitivă a pacienților
Slăbirea mușchilor face parte din procesul natural de îmbătrânire, dar pentru persoanele cu sarcopenie, o afecțiune caracterizată prin pierderea masei musculare la vârstnici ca urmare a îmbătrânirii, declinul este anormal de rapid. Un nou studiu realizat de Institutul Karolinska din Suedia sugerează că stadiile incipiente ale sarcopeniei ar putea fi contracarate prin intervenții la timp, menite să păstreze funcția fizică și cognitivă a indivizilor și să gestioneze afecțiunile cronice.
Pe măsură ce îmbătrânim, începem să pierdem din masa musculară și din funcțiile musculare. Când acest declin este mai extins sau mai rapid decât preconizat, este clasificat ca sarcopenie, o afecțiune comună la persoanele în vârstă, care scade adesea calitatea vieții și crește riscul de fracturi osoase.
O echipă de la Institutul Karolinska a examinat acum modul în care diferiți factori, cum ar fi sexul, vârsta, nivelul educațional, modul și stilul de viață și afecțiunile cronice, au influențat dezvoltarea sarcopeniei la persoanele cu vârsta de 60 de ani sau mai mult, pe o perioadă de 12 ani. Studiul a inclus peste 3.200 de persoane din SNAC-K – Studiul Național Suedez privind Îmbătrânirea și Îngrijirea la Kungsholmen. La începutul studiului, aproape 10% dintre participanți aveau sarcopenie, 27% aveau probabil sarcopenie și puțin peste 63% nu aveau sarcopenie. Măsurători precum forța de prindere, viteza de mers pe jos, viteza ridicării de pe un scaun de cinci ori la rând și circumferința gambei au fost folosite pentru a evalua forța și masa musculară, precum și performanța fizică.
„Poate cel mai interesant rezultat a fost faptul că, după cinci ani, un număr aproximativ egal (puțin peste 10%) dintre persoanele cu sarcopenie probabilă, fie și-au îmbunătățit condiția, fie aceasta s-a deteriorat. Acest lucru sugerează că sarcopenia este o condiție dinamică care este modificabilă mai ales în stadiile inițiale, și asta este un mesaj plin de speranță”, spune autoarea studiului, Caterina Trevisan, cercetător afiliat la Departamentul de Neurobiologie, Științele Îngrijirii și Societate, de la Karolinska.
Factorii care ar putea fi asociați cu o șansă crescută de îmbunătățire a acestei afecțiuni și cu o rată mai scăzută a mortalității, au fost activitatea fizică și performanțe mai bune la testele cognitive. Alți factori, precum un număr mai mare de afecțiuni cronice, sexul masculin și vârstă înaintată au evidențiat o corelație opusă. Pentru persoanele diagnosticate inițial cu sarcopenie severă, probabilitatea de îmbunătățire a fost scăzută, iar mulți dintre indivizi au murit în timpul perioadei de urmărire, aproape 71%.
„Rezultatele noastre susțin necesitatea intervenției timpurii pentru a păstra funcțiile fizice și cognitive și pentru a gestiona afecțiunile cronice la persoanele în vârstă. Cu aceste mijloace am putea contracara, probabil, deteriorarea musculară și deprecierea calității vieții pe care o implică această afecțiune. Este nevoie acum de studii de intervenție pentru a identifica modalități de a utiliza aceste rezultate pentru a contracara sarcopenia”, spune Anna-Karin Welmer, lector superior la Departamentul de Neurobiologie, Științe ale Îngrijirii și Societate la Karolinska, care a participat la studiu.
Rezultatele studiului au fost publicate la sfârșitul lunii trecute în Journal of Cachexia, Sarcopenia and Muscle.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.