O analiză riguroasă a numeroase studii concluzionează că o parte a creierului asociată în mod tradițional cu mișcarea este anormală la copiii cu tulburări de dezvoltare a limbajului, potrivit specialiștilor în neuroștiințe de la Centrul medical al universității americane Georgetown. Descoperirea are potențialul de a îmbunătăți atât diagnosticarea, cât și tratamentul dificultăților de limbaj.
În timp ce știința modernă a reușit să realizeze o cartografiere incredibilă a creierului uman, noile cercetări arată că mai sunt multe de parcurs atunci când vine vorba despre înțelegerea funcționării interne a proceselor cerebrale.
Oamenii de știință au descoperit acum anomalii la nivelul unei regiuni din creierul unor copii cu tulburări de limbaj. Această regiune, aflată în interiorul ganglionilor bazali, are, de asemenea, legături cu mișcarea.
Potrivit Institutelor naționale pentru surzenie și alte afecțiuni de comunicare (NIDCD) din Statele Unite, 3,3% dintre toți copiii americani au o tulburare de limbaj.
Echipa de la Centrul Medical al Universității Georgetown raportează că o regiune a creierului, asociată în mod tradițional cu mișcarea, se dezvoltă în mod constant în mod anormal în rândul copiilor cu tulburări de dezvoltare a limbajului.
Mai exact, cercetătorii au analizat anomaliile cerebrale prezente în rândul unor copii cu tulburări de dezvoltare a limbajului.
Această afecțiune, despre care se știe că influențează dezvoltarea diferitelor aspecte ale limbajului, este aproximativ la fel de frecventă ca și tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) și dislexia, și chiar mai răspândită decât autismul.
Autorii studiului au descoperit că anomaliile au apărut în mod specific în regiunea neostriatum anterior din interiorul ganglionilor bazali, o structură situată în profunzimea creierului.
Pentru a înțelege mai bine de ce apar aceste deficiențe de limbaj, cercetătorii au analizat rezultatele a 22 de studii anterioare care au examinat structurile cerebrale la persoanele cu această tulburare.
Apoi, ei au utilizat o nouă metodă computațională pentru a identifica modele comune de anomalii în toate aceste studii.
Acest lucru a dus la determinarea faptului că neostriatumul anterior a fost anormal în 100% din studiile care au evaluat această structură, mai puține anomalii apărând în toate celelalte zone ale creierului.
„Sperăm că, prin identificarea bazelor neuronale ale dificultăților de dezvoltare a limbajului, putem contribui la creșterea gradului de conștientizare a unei tulburări majore, și aproape nerecunoscute”, afirmă autorul principal al studiului, Michael T. Ullman,profesor de neuroștiințe și director al laboratorului pentru studierea creierului și afecțiunilor de limbaj, de la Centrul medical al universității Georgetown, într-un comunicat.
Echipa spune că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege exact modul în care neostriatumul anterior ar putea duce la dificultățile de limbaj.
Profesorul Ullman adaugă faptul că această lucrare evidențiază capacitatea potențială a unor medicamente capabile să îmbunătățească deficiențele de mișcare datorate disfuncției ganglionilor bazali, de exemplu, medicamentele care acționează asupra receptorilor de dopamină.
Mai mult, intervențiile care încurajează structurile cerebrale intacte să compenseze aceste anomalii s-ar putea dovedi, de asemenea, destul de utile.
În cele din urmă, anomaliile ganglionilor bazali ar putea servi ca biomarkeri timpurii ai unei probabilități crescute de probleme de dezvoltare a limbajului. Aceste semne de avertizare timpurie ar putea, ipotetic, să declanșeze proceduri de diagnosticare suplimentare, facilitând potențial un tratament timpuriu.
Continuarea eforturilor de cercetare pentru a înțelege mai bine neurobiologia tulburărilor de dezvoltare a limbajului, în special rolul ganglionilor bazali, ar putea ajuta numeroșii copii care sunt afectați de aceste probleme, menționează profesorul Ullman.
Studiul a fost publicat vineri, în revista Nature Human Behaviour.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.