Studiu: Fluoxetina, potențial candidat pentru tratamentul degenerescenței maculare atrofice

Studiu: Fluoxetina, potențial candidat pentru tratamentul degenerescenței maculare atrofice
octombrie 28 09:55 2021 Timp citire articol: 4 minut(e)

Medicamentul antidepresiv fluoxetină, cunoscut mai bine sub numele comercial de Prozac, ar putea oferi primul tratament pentru principala cauză a orbirii legată de vârstă, sugerează noi cercetări de la Școala de Medicină a Universității din Virginia din Statele Unite. O echipă de specialiști a descoperit că fluoxetina poate fi eficientă în degenerescența maculară atrofică („uscată“).

Boala afectează aproape 200 de milioane de oameni din întreaga lume. Medicamentul s-a arătat promițător în testele și pe modelele animale de laborator, iar rezultatele au fost întărite de examinarea a două baze uriașe de date de asigurări de sănătate cu peste 100 de milioane de indivizi. Analiză a concluzionat că pacienții care au luat fluoxetină au fost mai puțin susceptibili să dezvolte degenerescența maculară atrofică (AMD) legată de vârstă.

Pe baza constatărilor, cercetătorii îndeamnă la efectuarea studiilor clinice pentru a testa medicamentul la pacienții cu AMD. Dacă studiile clinice vor avea suscces specialiștii spun că medicamentul ar putea fi administrat fie pe cale orală, fie printr-un implant de lungă durată în ochi.

„Aceste descoperiri sunt un exemplu elocvent de reconfigurare a unui medicament existent, folosind cunoștințele medicale într-un mod nou și neașteptat. În cele din urmă, cel mai bun mod de a testa dacă fluoxetina are beneficii în degenerescența maculară este de a face un studiu clinic prospectiv”, spune prof. dr. Bradley D. Gelfand de la departamentul de oftalmologie și inginerie biomedicală al UVA.

Cercetătorii cred că fluoxetina acționează împotriva AMD prin legarea de agentul inflamator al sistemului imunitar, NLRP3-ASC, care declanșează deteriorarea maculei (stratul pigmentar din retina ochiului), atunci când țesuturile retiniene îmbătrânesc, ceea ce duce la distrugerea vederii centrale și chiar la orbire totală.

După efectuarea unor cercetări de bază ample echipa profesorului Gelfand a testat fluoxetina și alte opt medicamente pentru depresie într-un model AMD de șoareci, pentru a vedea ce efect au, și dacă există vreun efect. Oamenii de știință au descoperit că fluoxetina a încetinit progresia bolii, în timp ce restul medicamentelor nu au avut efect.

Încurajați de aceste descoperiri, cercetătorii au analizat utilizarea fluoxetinei în rândul pacienților cu vârsta de peste 50 de ani în două baze enorme de date de asigurări de sănătate. Persoanele care au luat medicamentul au avut o rată „semnificativ” mai lentă de a dezvolta AMD uscat, conform cercetărilor.

Specialiștii spun că metoda lor, care a combinat cercetarea științifică de bază cu analiza unui volum foarte mare de date, ar putea facilita reutilizarea medicamentelor existente pentru multe afecțiuni, accelerând noi tratamente pentru pacienți.

„Abordările tradiționale pentru dezvoltarea medicamentelor pot fi costisitoare și consumatoare de timp. În medie, un medicament nou așteaptă între 10-12 ani până să fie aprobat de FDA și costurile de dezvoltare sunt de 2,8 miliarde de dolari. Identificând activități terapeutice nerecunoscute pentru un medicament existent, aprobat de FDA, folosind analiza data mining pentru a extrage informații relevante din cantități enorme de date disponibile (big data), împreună cu demonstrarea eficacității acestuia într-un model relevant pentru boală, ar putea accelera foarte mult și reduce costul dezvoltării medicamentelor”, spune Gelfand.

Profesorul Gelfand a utilizat o abordare similară la începutul anului pentru a determina dacă medicamentele antiretrovirale împotriva HIV cunoscute sub numele de inhibitori analogi ai nucleozidelor de transcriptază inversă NRTI (inhibitori nucleozidici/nucleotidici) pot fi utile și împotriva degenerescenței maculare uscate.

„Deși am avut un mare succes cu această abordare care utilizează datele reale ale pacienților, este posibil ca să fi zgâriat doar suprafața în găsirea de noi utilizări pentru medicamentele vechi. Este tentant să ne gândim la tot potențialul terapeutic neexploatat al medicamentelor care stau pe rafturile farmaciilor”, mai spune Gelfand.

Cercetătorii și-au publicat concluziile în revista științifică PNAS, la începutul lunii octombrie. Principalul autor al lucrării a fost prof. Meenakshi Ambati, de la liceul public Albemarle din VA, care a câștigat pentru munca sa mai multe premii naționale și internaționale la concursuri de știință. Ea a lucrat ca voluntar în laboratorul prof. Gelfand și a folosit inițial pentru acest studiu tehnici științifice de bază. Când laboratorul a fost închis din cauza pandemiei Covid-19, ea și-a continuat lucrul la această cercetare folosind analize computaționale, ceea ce a conferit, în cele din urmă, studiului general abordarea sa multi-criterială.

scrie un comentariu

0 Comentarii

Adaugă un comentariu