Pacienții cu demență au simptome diferite în ceea ce privește dificultățile de vorbire și de citire în funcție de limba lor maternă, arată un nou studiu care a inclus vorbitori nativi de engleză și italiană.
Studiul a fost realizat de cercetători de la Memory and Aging Center din cadrul Universității California din San Francisco și de la un centru de cercetare în domeniul neurologiei din cadrul Institutului Științific San Raffaele din Milano.
Mult timp, neurologii au presupus că afecțiunile neurologice care afectează capacitatea lingvistică au simptome similare indiferent de limbile vorbite de către pacienți.
Însă noul studiu, prezentat recent în publicația Neurology, arată că pacienții cu dislexie vorbitori de italiană, spre exemplu, au dificultăți de citire mai puțin grave decât pacienții vorbitori nativi de engleză sau franceză, motivul principal fiind ortografia fonetică mai simplă a limbii italiene, potrivit cercetătorilor.
Spre deosebire de italiană, franceza și engleza sunt limbi cu ortografii etimologice, mai complexe, și cu sisteme diferite de pronunție.
“Criteriile clinice pentru diagnosticarea tulburărilor care afectează comportamentul și vorbirea sunt bazate în principal pe baza studiilor realizate pe vorbitori nativi de engleză din culturile occidentale, ceea ce poate duce la diagnostice eronate dacă persoanele care vorbesc alte limbi sau care provin din alte medii culturale manifestă simptome în mod diferit”, a declarat dr. Maria Luisa Gorno-Tempini, profesor de neurologie și psihiatrie în cadrul UCSF Memory and Aging Center, citată de sceincedaily.com.
“Este crucial ca studiile să ia în calcul diferențele culturale și lingvistice atunci când analizează tulburări neurologice care afectează funcțiile cognitive superioare – despre care știm că sunt foarte mult influențate de cultură, mediu și experiență”, a completat expertul.
Studiul menționat a vizat 20 de pacienți vorbitori de engleză și 18 pacienți vorbitori de italiană cu afazie primară progresivă (APP), un sindrom al sistemului neurologic rar care afectează capacitățile lingvistice asociat deseori cu boala Alzheimer și alte forme de demență.
Testele cognitive și cele realizate cu RMI au indicat un nivel similar al funcțiilor cognitive și al gradului de degenerare la nivelul creierului în cele două grupuri analizate.
Totuși, atunci când au analizat performanța pacienților pe baza unei serii de teste lingvistice, cercetătorii au observat o diferență importantă.
Astfel, pacienții vorbitori de engleză aveau mai multe dificultăți de a pronunța cuvintele – o caracteristică importantă a APP – și aveau tendința să vorbească mai puțin decât de obicei, în timp ce vorbitorii de italiană aveau mai puține dificultăți de pronunție, însă aveau tendința de a se exprima prin propoziții mai scurte și mai simple din punct de vedere gramatical.
“Credem că această diferență este cauzată de faptul că grupurile consonantice, atât de comune în limba engleză, generează provocări mai mari pentru un sistem degenerat de planificare a vorbirii”, a menționat dr. Gorno-Tempini.
“În schimb, limba italiană este mai ușor de pronunțat, însă are o gramatică mai complexă, ceea ce creează dificultăți vorbitorilor de italiană cu APP”, a completat specialistul.
Cercetătorii consideră că aceste descoperiri pot ajuta la stabilirea unui diagnostic mai bun în cazul pacienților cu APP din arii culturale și lingvistice diferite, care nu se potrivesc criteriilor actuale de diagnostic stabilite pe baza studiilor realizate doar asupra vorbitorilor de engleză.
Cercetătorii urmează să realizeze studii asupra unor grupuri mai mari de pacienți care vorbesc limbi diferite de cele europene, precum chineza sau araba.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.