Testele alergologice, atât cele in vivo, cât și cele in vitro, se pot face la orice vârstă (începând cu nou-născutul până la vârstă înaintată) cu mențiunea că sensibilitatea lor scade la extreme (copil mic și vârstnic), mai ales la cele in vivo, din cauza reactivității cutanate reduse. Ele nu se efectuează decât după o anamneză riguroasă, care să susțină utilitatea lor.
Articol realizat prin participarea dr. Laura David, medic primar alergologie și imunologie clinică
Clinica Academica
1. Care sunt cele mai precise teste alergologice? Pentru ce categorii de vârstă funcționează?
Incidența bolilor alergice a crescut simțitor în ultimii ani peste tot în lume, ajungând ca 1 din 4, până la 1 din 2 indivizi să fie diagnosticați cu o afecțiune alergică. Acest lucru a condus și la dezvoltarea metodelor de diagnostic în bolile alergice.
Exista însă tendința ca unele metode, în special cele de laborator, să fie în mod excesiv folosite de către personalul medical fără un training în specialitatea de alergologie sau și mai grav, la cererea pacienților. Trebuie bine înțeles faptul că aceste analize nu se fac din curiozitate sau preventiv, ele neavând nicio valoare daca nu sunt indicate de către medicul alergolog și interpretate în contextul clinic al pacientului.
În stabilirea diagnosticului, un rol cheie îl joacă anamneza, care este de multe ori greoaie, laborioasă, necesită răbdare și experiență pentru a putea orienta către teste diagnostice corecte care să ajute în depistarea alergenului /alergenelor răspunzătoare de producerea bolii.
Medicul alergolog are la dispoziție teste alergologice in vivo (teste cutanate pe pacient) și in vitro (teste de laborator) care vor fi alese în funcție de probabilitatea mecanismului imunologic (hipersensibilitate imediată IgE, mediată sau tardivă -mediată de limfocitul T). Uneori însă există reacții desfășurate prin mecanisme complexe, care nu pot fi depistate prin teste de laborator, singura metodă diagnostică fiind testul de provocare (punerea în contact a pacientului cu alergenul posibil incriminat).
În funcție de alergenul care a produs sensibilizarea la bolile alergice pot fi clasificate în alergii respiratorii (acarieni, mucegaiuri, polenuri, peri, epitelii, secreții de la animale etc.), alimentare, la venin de insecte, latex, medicamente.
În funcție de organul afectat: rinita alergică,conjunctivita alergică, astm alergic, dermatita atopică, anafilaxie, dermatita de contact.
2. Ce pregatire necesită și cum se efectuează?
Testele in vivo sunt testele cutanate prin care se încearcă depistarea anticorpilor de tip IgE specifici sau a limfocitelor T sensibilizate. Acestea continuă să fie principala metodă de diagnostic și prima opțiune în 2/3 din totalul bolilor alergice și în peste 90% în bolile respiratorii, putând fi efectuate, atât adulților, cât și copiilor.
Testele cutanate prick, utilizate pentru depistarea anticorpilor IgE specifici, sunt teste neinvazive, rapide, care se pot efectua în regim de ambulatoriu, cu rezultat imediat.
Sunt preferate pentru demonstrarea sensibilizării la alergenele de mediu (acarieni, mucegai, peri de animale, polenuri), la alimente (în special la copii sau în sindromul polen-alimente), la unele medicamente (peniciline, antiinflamatoare nesteroidiene, chimioterapice etc.), substanță de contrast, latex. Au un grad mare de sensibilitate și specificitate.
Când există rezultate incerte sau nu pot fi executate (pacient simptomatic, cu grad mare de sensibilizare, tratament antihistaminic sau antidepresiv care nu pot fi întrerupte) aceste teste se completează sau se înlocuiesc cu teste in vitro de depistarea a IgE specifice.
Acestea nu au neapărat un grad mai mare de sensibilitate și specificitate, sunt mai costisitoare și eliberarea rezultatelor durează câteva zile până la săptămâni. Există metode de depistarea IgE alergen specifice individuale sau în paneluri (conțin mai multe alergene dar sunt mai puțin sensibile și specifice).
3. Ce afecțiuni pot depista și cum se interpretează rezultatele?
Medicina modernă ne-a pus la dispoziție metode mai noi de depistare a componentelor moleculare ale alergenelor ceea ce reprezintă un pas important în înțelegerea sensibilizărilor crossreactive, în alegerea tratamentului corect de imunoterapie alergen-specifică și a sensibilizărilor cu grad ridicat de risc.
Se folosesc totodată metode individuale de depistare a componențelor moleculare sau multiple (conțin atât componente moleculare, cât și extracte alergenice pentru un număr foarte mare de alergene de mediu, alimentare, veninuri de insecte, paraziți, latex dar nu medicamente-de exemplu testul ALEX, ISAC, FABER).
Testarea cutanată intradermică (intracutană) se utilizează în special pentru creșterea sensibilității unui test prick negativ când anamneza este înalt sugestivă pentru o boală alergică precum și pentru testarea la medicamente, substanță de contrast.
Aceasta este mai invazivă, se introduce o cantitate foarte mică de substanță 0,01-0,02 ml sub piele. Este o metodă cu grad de risc mai mare față de testarea prick putând determina o reacție sistemică-anafilactică-la pacienții cu istoric de afecțiune severa.
De aceea, alegerea testării intradermice se va face în urma unei anamneze riguroase și niciodată nu se va testa un pacient cu istoric de severitate, în lipsa personalului calificat, a trusei de urgență și eventual în apropierea sau în cadrul secției de ATI (Terapie Intensivă).
4. În ce măsură pot apărea rezultate eronate? În ce condiții trebuie repetate?
Trebuie aleasă concentrația corectă pentru testare, deoarece alegerea unei concentrații prea mari va conduce la apariția unei reacții de iritație care va fi interpretată greșit ca test pozitiv. Pacientul va fi etichetat alergic și va fi privat inutil de utilizarea anumitor medicamente sau proceduri.
Nu este recomandată testarea intradermică a medicamentelor înainte de utilizare dacă pacientul nu a avut în antecedente o reacție la medicamentul respectiv. Această testare se va face doar în cabinetele de alergologie și doar la pacienții cu indicație pentru testare în urma unei anamneze alergologice.
Testarea cutanată patch (epicutană) se utilizează pentru depistarea limfocitelor T sensibilizate, în afecțiuni alergice care au la bază mecanism de hipersensibiliatate tardivă. Se folosesc în special în dermatitele de contact pentru dovedirea componentei alergice și pentru determinarea agentului cauzator.
Pentru unele medicamente și substanțe de contrast, atunci când se suspectează o reacție printr-un mecanism întârziat se pot utiliza testele patch folosind substanța nativă sau concentrații mai mici (5%-10%-20%) când există riscul unei reacții de iritație la substanța pură.
Acestea sunt teste ușoare, neinvazive dar necesită timp mai mult până la obținerea rezultatelor, deoarece citirea lor se face obligatoriu la 48 h, 72 h, 96 h sau la 7 zile dacă există substanțe care pozitivează mai târziu de 96 ore și istoricul e foarte sugestiv pentru sensibilizare.
Pacientului i se vor aplica la nivelul toracelui posterior plasturi cu camere de testare în care se pune substanța de testat.
Acestea vor sta lipite timp de 48h, pacientul având grijă să nu le ude sau să transpire abundent și plasturii să se desfacă.
Se folosesc de obicei truse standardizate conținând cele mai frecevente alergene de contact (metale, conservanți și aditivi din cosmetice, parfumuri, medicamente, componente din latex etc.), dar și materiale aduse de pacient care vor fi pregătite în concentrații corespunzătoare sau se vor folosi nativ.
Testele alergologice, atât cele in vivo, cât și cele in vitro, se pot face la orice vârstă (începând cu nou-născutul până la vârstă înaintată) cu mențiunea că sensibilitatea lor scade la extreme (copil mic și varstnic), mai ales la cele in vivo, din cauza reactivității cutanate reduse.
Dar, atenție, ele nu se fac decât după o anamneză riguroasă care să susțină utilitatea lor. În cazul în care sunt negative sau dacă apar în timp simptome sugestive pentru alte sensibilizări, ele pot fi repetate. Valoarea diagnostică este strict legată de coroborarea cu datele clinice și de istoric ale pacientului.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.