Un grup de cercetători reputați contestă faptul că excesul de calorii ar fi principala cauză a obezității

Un grup de cercetători reputați contestă faptul că excesul de calorii ar fi principala cauză a obezității
septembrie 21 10:55 2021 Timp citire articol: 5 minut(e)

Un grup de 17 oameni de știință recunoscuți la nivel internațional, cercetători și experți în sănătate publică susține că supraalimentația nu este cauza obezității. “Să ne concentrăm pe ce mâncăm și nu pe cât de mult mâncăm” ar fi o strategie mai bună pentru gestionarea propriei greutăți, consideră experții, citați de scincedaily.com. 

Obezitatea afectează mai mult de 40% dintre adulții americani, plasându-i la un risc mai mare de boli de inimă, accident vascular cerebral, diabet de tip 2 și anumite forme de cancer, arată statisticile Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC).

Recomandările nutriționale pentru americani ale Departamentului de Agricultură din Statele Unite (USDA) pentru 2020 – 2025 arată că pierderea în greutate “impune adulților să reducă numărul de calorii pe care le obțin din alimente și băuturi și să crească volumul de activitate fizică”.

Însă cercetători de la Societatea Americană pentru Nutriție contestă acest “model de echilibru energetic vechi de un secol”, conform căruia creșterea în greutate are loc atunci când persoanele consumă mai multă energie decât utilizează.

În lumea de astăzi, înconjurată de alimente procesate extrem de gustoase, puternic comercializate și ieftine, este ușor pentru indivizi să mănânce mai multe calorii decât au nevoie și să dezvolte un dezechilibru agravat și mai mult de stilul de viață sedentar.

Conform acestui curent de gândire, supraalimentarea, dublată de o activitate fizică insuficientă, conduce la epidemia de obezitate. Pe de altă parte, în ciuda deceniilor de mesaje de sănătate publică care îndeamnă oamenii să mănânce mai puțin și să facă mai multă mișcare, ratele obezității și ale bolilor legate de obezitate au crescut constant.

Autorii articolului intitulat „Modelul insulin-glucidic: o perspectivă fiziologică asupra pandemiei de obezitate“, publicat în The American Journal of Clinical Nutrition, indică defecte fundamentale ale modelului de echilibru energetic clasic, expus mai sus. Aceștia argumentează că un model alternativ, modelul insulin-glucidic, ar explica mai bine obezitatea și creșterea în greutate.

Mai mult decât atât, modelul insulin-glucidic indică calea către strategii mai eficiente, de lungă durată, pentru gestionarea greutății, cred autorii.

„Modelul echilibrului energetic nu ne ajută să înțelegem cauzele biologice ale creșterii în greutate. În timpul creșterii, de exemplu, adolescenții pot mări aportul alimentar cu 1.000 de calorii pe zi. Întrebarea care se pune ar fi dacă supraalimentarea provoacă creșterea rapidă sau creșterea rapidă stimulează foamea adolescentului, făcându-l să mănânce mai mult?“ spune unul dintre autorii studiului, prof. David Ludwig, endocrinolog la spitalul de copii din Boston și profesor la Harvard Medical School.

Spre deosebire de modelul echilibrului energetic, modelul insulin-glucidic susține o afirmație îndrăzneață, și anume aceea că supraalimentarea nu este principala cauză a obezității.

Modelul insulin-glucidic pune mare parte din vină pentru epidemia actuală de obezitate pe consumul excesiv de alimente cu o încărcătură glicemică ridicată, în special carbohidrați procesați, digerabili rapid. Aceste alimente provoacă răspunsuri hormonale care schimbă fundamental metabolismul, conducând la stocarea grăsimilor, creșterea în greutate și la obezitate, spun oamenii de știință.

Când mâncăm carbohidrați extrem de procesați, organismul crește secreția de insulină și suprimă secreția de glucagon. Acest lucru semnalează celulele adipoase pentru a stoca mai multe calorii, lăsând mai puține calorii disponibile pentru a alimenta mușchii și alte țesuturi active metabolic.

Creierul percepe că organismul nu primește suficientă energie și, la rândul său, induce sentimentul de foame. Mai mult, metabolismul poate încetini în încercarea organismului de a conserva combustibil. Astfel, tindem să rămânem flămânzi, chiar dacă continuăm să dobândim exces de grăsime.

Pentru a înțelege epidemia de obezitate, trebuie să luăm în considerare nu numai cât de mult mâncăm, ci și modul în care alimentele pe care le consumăm ne afectează hormonii și metabolismul. Afirmând că toate caloriile sunt la fel pentru organism, modelul de echilibru energetic ratează această piesă critică a puzzle-ului, cred autorii noii teorii.

În timp ce modelul insulin-glucidic nu este nou – originile sale datează de la începutul secolului XX -, perspectiva propusă de American Journal of Clinical Nutrition este cea mai cuprinzătoare formulare de până acum a modelului, elaborat de o echipă de 17 oameni de știință recunoscuți la nivel internațional, cercetători clinici și experți în sănătate publică.

Aceștia au sintetizat corpul tot mai mare de dovezi adunate în sprijinul modelului insulin-glucidic. Mai mult decât atât, autorii au identificat o serie de ipoteze testabile, care disting cele două modele pentru a ghida cercetările viitoare.

Adoptarea modelului insulin-glucidic are implicații radicale pentru managementul greutății și tratamentul obezității. În loc să îndemne oamenii să mănânce mai puțin, o strategie care de obicei nu funcționează pe termen lung, modelul insulin-glucidic sugerează o altă cale, și anume să ne concentrăm mai mult pe ceea ce mâncăm.

Potrivit prof. Ludwig, “reducerea consumului de carbohidrați rapid digerabili, care inundă oferta de alimente în era curei de slăbire, scade nevoia organismului de a stoca grăsimi. Astfel, oamenii ar slăbi cu mai puțină luptă și înfometându-se mai puțin”.

Autorii recunosc că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a testa în mod concludent atât modelul clasic, cât și modelul insulin-glucidic propus sau pentru a găsi noi modele care să corespundă dovezilor științifice viitoare.

  Citește mai multe despre:
  Categorii:
scrie un comentariu

1 Comentariu

Adaugă un comentariu