Telomerii sunt șiruri de ADN repetitiv situat la capătul fiecărui cromozom cu rolul de a proteja materialul genetic al celulei. Odata cu trecerea timpului, telomerii se scurteaza progresiv, concomitent cu îmbătrânirea celulelor, iar când lungimea acestora ajunge sa fie insuficientă și nu se mai pot repara, cromozomii se destramă, iar celulele nu se mai pot divide, instalându-se moartea celulara (apoptoza). Persoanele cu un procent ridicat de telomeri scurți sunt mai predispuse dezvoltării cancerului, afecțiunilor cardiovasculare și altor boli asociate cu înaintarea în vârstă, precum și decesul prematur.
Oamenii de știință estimează că aproximativ 50% din gradul de variabilitate al lungimii telomerilor este moștenit, iar restul este influențat de factorii de mediu și de cei legati de modul de viață.
Trei cercetători americani au primit premiul Nobel pentru Medicină în anul 2009, pentru descoperirile lor legate de telomeri și longevitate.
Acum, rezultatele unui studiu amplu, pe termen lung, publicate luni, online, în revista General Psychiatry, sugerează faptul că telomerii mai scurți de la capetele cromozomilor celulelor albe din sânge pot semnala un risc crescut de demență.
Aceștia sunt asociați cu un volum mai mic al creierului total și al materiei albe, care ajută organismul să proceseze informațiile, și pot fi un indicator al sănătății cerebrale viitoare, spun cercetătorii.
Telomerii, aflați la capetele cromozomilor, acționează ca un „capac” și au rolul de a preveni pierderea ADN-ului codificat prin faptul că un cromozom se desface sau se poate destrăma atunci când se replică.
De fiecare dată când o celulă se divide, cromozomii se replică, iar telomerii se scurtează ușor, astfel încât aceștia pot fi un marker promițător pentru îmbătrânirea celulară și riscul de boli legate de vârstă, notează cercetătorii. Dar studiile care analizează lungimea telomerilor și sănătatea creierului sunt puține și rare.
Pentru a explora acest aspect în continuare, autorii studiului au apelat la datele din UK Biobank pentru a analiza potențialele asocieri dintre lungimea telomerilor leucocitelor (globule albe) și riscul de demență, inclusiv boala Alzheimer și demența vasculară, precum și volumul total și regional al creierului.
UK Biobank este o mare bază de date biomedicale care conține informații genetice și de sănătate detaliate pentru aproximativ o jumătate de milion de persoane din Marea Britanie, înregistrate între 2006 și 2010.
Lungimea telomerilor leucocitelor a fost măsurată prin analiza probelor de sânge prelevate la înrolarea indivizilor în banca de date.
Aceste date au fost disponibile pentru 439.961 de persoane cu vârste cuprinse între 37 și 73 de ani la momentul respectiv (vârsta medie 56 de ani).
Pe parcursul unei perioade medii de monitorizare de aproape 12 ani, 1.551 (0,4%) de participanți au fost diagnosticați cu boala Alzheimer; 767 (0,2%) cu demență vasculară; și 5.820 (1,3%) cu alt tip de demență.
Analiza datelor a relevat o asociere semnificativă între lungimea telomerilor leucocitelor și riscul ulterior de demență.
După compensarea unor factori, precum sexul și vârstă, participanții cu cei mai scurți telomeri leucocitari au avut cu 14% mai multe șanse de a fi diagnosticați cu demență și cu 28% mai multe șanse de a fi diagnosticați cu boala Alzheimer decât cei cu cei cu cei mai lungi telomeri leucocitari.
Riscul de demență vasculară a fost, de asemenea, crescut (18%), deși acest lucru nu a fost semnificativ din punct de vedere statistic.
Structura creierului a fost vizualizată pe scanări RMN la 38.740 de participanți în 2014.
Acestea au relevat o asociere liniară între telomerii mai scurți ai leucocitelor și un volum total mai mic al creierului, substanța albă, precum și structuri cerebrale, inclusiv hipocampul (implicat în învățare și memorie), talamusul (centrul de procesare senzorială) și nucleul accumbens (centrul plăcerii).
Cercetătorii atrag atenția că acesta a fost un studiu observațional și, ca atare, rezultatele nu pot stabili vreo legătură cauzală.
Echipa care a realizat studiul subliniază, de asemenea, câteva limitări: lungimea telomerilor a fost măsurată doar o singură dată, astfel încât a fost imposibil să se afle dacă schimbările de-a lungul timpului ar fi putut afecta șansele de demență, la care se adaugă și faptul că lungimea telomerilor a fost măsurată doar în leucocite.
Măsurarea lungimii telomerilor în celulele gliale (celule non-neuronale din sistemul nervos central) ar fi putut fi chiar mai informativă, sugerează ei, dar aceste date nu au fost disponibile în cadrul UK Biobank.
Diagnosticele de demență au fost obținute doar din dosarele electronice de sănătate, care s-ar putea să nu fi fost actualizate și să nu fi menționat formele mai ușoare.
„Am constatat că lungimea telomerilor leucocitelor acționează ca un biomarker de îmbătrânire asociat cu riscul de demență. În plus, am observat, de asemenea, asocieri liniare ale lungimii telomerilor leucocitelor cu structura totală și regională a creierului”, au concluzionat cercetătorii.
Aceste constatări evidențiază faptul că lungimea telomerilor poate fi un potențial biomarker pentru sănătatea creierului.
(Foto articol: Cromozomi umani (gri) acoperiți de telomeri (alb). Credit: PD-NASA; PD-USGOV-NASA).
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.