Unele tipuri de tulburări de vedere pot fi indicatori timpurii ai demenței

Unele tipuri de tulburări de vedere pot fi indicatori timpurii ai demenței
septembrie 24 10:20 2021 Timp citire articol: 5 minut(e)

În prezent, nu există tratamente eficiente pentru a opri progresia demenței. Prin urmare, pentru specialiști este important să identifice factorii de risc, în special cei care sunt modificabili, pentru a ajuta la controlul și eventuala prevenire a acestei pandemii. 

Un grup de oameni de știință afirmă că anumite tipuri de tulburări de vedere pot fi indicatori timpurii ai demenței. Ei au descoperit că mai multe afecțiuni sistemice, afecțiuni care afectează întregul organism, sunt factori de risc modificabili pentru demență.

Studiul lor, publicat recent în British Journal of Oftalmology, a analizat legătura dintre afecțiunile oftalmice și sistemice și relația lor cu demența. Concluziile arată că, atunci când condițiile sistemice se combină cu tulburări de vedere, riscul de demență este semnificativ mai mare.

Principalii factori de risc

Afecțiunile oftalmologice și sistemice apar adesea simultan, deoarece toate sunt legate de înaintarea învârstă. Cu toate acestea, nu este clar dacă aceste afecțiuni oftalmologice sunt asociate independent cu un risc mai mare de demență.

Studiile de până acum identificaseră faptul că afecțiunile sistemice, precum obezitatea, depresia, hipertensiunea arterială și diabetul, sunt factori de risc principali pentru demență. Pe de altă parte, cercetăriile care au investighat posibila relație între tulburările de vedere și demență sau tulburări cognitive au fost inconsecvente și limitate la dimensiunile mici ale eșantioanelor.

Autorii recentei cercetări au analizat date de la UK Biobank pentru a determina dacă numai afecțiunile oftalmologice, în absența altor afecțiuni sistemice cu risc ridicat, sunt indicatori ai unei incidențe mai mari a demenței.

Pentru studiu, cercetătorii au evaluat 12.364 de adulți cu vârste cuprinse între 55 și 73 de ani între 2005 și 2010 și apoi i-au urmărit timp de 11 ani până în 2021. În acest timp, au înregistrat 2.304 de cazuri de demență de toate cauzele, împreună cu 945 de cazuri de boală Alzheimer și 513 cazuri de demență vasculară.

Oamenii de știință i-au chestionat pe participanți dacă în timpul perioadei de studiu doctorii lor de familie le-au indicat apariția anumitor afecțiuni medicale comune precum boli de inimă, accident vascular cerebral, hipertensiune arterială, depresie și diabet zaharat.

Rezultatele studiului

Analiza datelor a arătat că nu numai accidentul vascular cerebral singur, dar și boli de inimă, diabetul, hipertensiunea arterială și depresia, luate ca afecțiuni singulare, au fost legate independent de un risc crescut de demență.

În combinație cu oricare dintre aceste condiții, degenerescența maculară legată de vârstă a fost, de asemenea, asociată cu un risc crescut de demență.

Riscul mai mare

Comparativ cu participanții care nu au avut o afecțiune oftalmologică la începutul studiului, riscul de demență a fost cu 26% mai mare la cei care au dezvoltat degenerescența maculară legată de vârstă în timpul perioadei de studiu.

Participanții cu cataractă au arătat o creștere cu 11% a riscului, iar cei cu boli oculare legate de diabet au fost cu 61% mai predispuși la demență.

Glaucomul nu a fost asociat cu un risc crescut de demență Alzheimer. Cu toate acestea, afecțiunea a indicat un risc mai mare de demență vasculară. Autorii au remarcat că, atunci când glaucomul a apărut la indivizi împreună cu accident vascular cerebral, boli de inimă, diabet, hipertensiune arterială sau depresie, riscul de demență a crescut semnificativ.

Motivul asocierii

Autorii studiului enumeră mai multe posibilități. Ei au observat că afecțiunile oftalmologice coexistă deseori cu factori de risc sistemici bine-cunoscuți pentru demență. Aceste afecțiuni sunt prezente cel mai des la persoanele în vârstă, la fumători, la cei sedentari sau mai puțin activi fizic și la cei cu un nivel scăzut de educație.

Echipa care a efectuat studiul arată că anumite tulburări de vedere pot fi printre primele manifestări de demență și că stimularea redusă a căilor senzoriale vizuale poate duce la o accelerare a progresiei acesteia.

„Persoanele la care se regăsesc acești factori de risc trebuie monitorizate”, spune doctorul Richard Rosen, chirurg vitreo-retinian la centrul medical Mount Sinai din New York.

El a subliniat că există noi abordări care ar putea fi capabile să controleze progresia demenței și, probabil, în cele din urmă să prevină boala.

Cercetările ar trebui să continue în diverse populații pentru a studia cât mai multe boli ale ochiului corelate cu demență și pentru a monitoriza dacă corectarea pierderii vederii poate reduce riscul de declin cognitiv.

Specialiștii avertizează că este important ca cei care experimentează probleme legate de pierderea vederii să consulte un medic oftalmolog pentru a explora posibilitățile de corecție.

În timp ce populația studiului a fost deosebit de mare și a acoperit un interval de timp semnificativ, autorii spun că acesta a fost doar un studiu observațional și nu unul de cauzalitate.

Ei menționează și alte câteva limitări. De exemplu, autorii explică faptul că multe dintre afecțiunile oftalmice au fost auto-raportate și că este posibil ca unele dintre cazurile raportate de demență să fi apărut înainte de boala oculară.

Autorii concluzionează că degenerescența maculară legată de vârstă, cataracta și boala oculară legată de diabet, dar nu și glaucomul, sunt asociate cu un risc crescut de demență.

De asemenea, persoanele care au atât afecțiuni oftalmice, cât și sistemice prezintă un risc și mai mare de demență în comparație cu cele cu o afecțiune oftalmică sau doar cu o afecțiune sistemică.

  Citește mai multe despre:
  Categorii:
scrie un comentariu

0 Comentarii

Adaugă un comentariu