Oamenii de știință vor să livreze medicamente în interiorul corpului folosind veziculele extracelulare. Cercetătorii de la Institutul Karolinska au arătat într-un studiu recent că nano-bulele secretate de aceste vezicule pot transporta medicamente proteice care reduc inflamația cauzată de diferite boli. Tehnica arată rezultate promițătoare în modelele animale.
Veziculele extracelulare (VE) sunt importante în comunicarea intercelulară fiind purtătorii semnalelor biologice. Aceste pachete mesagere de dimensiuni nanometrice închise cu un strat de lipide eliberat de celule au forma unor saci mici și transportă acizi grași, proteine și material genetic în diferite țesuturi. Ele se găsesc în mod natural în fluidele corporale și sunt capabile să treacă prin bariere biologice, cum ar fi bariera hemato-encefalică (BHE) putând fi folosite ca purtători naturali ai substanțelor terapeutice. Astfel, VE atrag tot mai mult interesul specialiștilor ca potențiale medicamente.
Folosind tehnici biomoleculare, cercetătorii de la Karolinska au acoperit membrana exterioară a VE cu proteine terapeutice, mai precis receptori care se leagă de substanțele inflamatorii TNF-α și interleukina 6 (IL 6).
TNF-α și IL 6 se formează în organism în condiții inflamatorii, așa cum se întâmplă în scleroza multiplă (SM) și boala inflamatorie intestinală (BII), și joacă un rol cheie în inflamație și ulterior în deteriorarea țesutului. Aceste cunoștințe au dus la dezvoltarea de medicamente biologice care atenuează răspunsul inflamator prin inhibarea TNF-α și IL 6.
În studiul lor recent, cercetătorii au încercat să inhibe substanțele inflamatorii folosind VE terapeutice care exprimă pe membrana lor receptori capabili să se lege de IL 6 și TNF-α.
„Am folosit diferite metode pentru a optimiza expresia receptorilor și am testat diferite variante de VE în modele de celule inflamatorii pentru a identifica ce strategie a avut cel mai mare efect antiinflamator”, spune Dhanu Gupta, doctorand la Karolinska, unul dintre autorii studiului.
Cercetătorii au examinat apoi efectele terapeutice ale VE pentru sepsis (otrăvirea sângelui), SM și BII în trei modele animale relevant inflamatorii.
În modelul animal pentru sepsis, tratamentul a îmbunătățit semnificativ supraviețuirea sugerând reducerea cu succes a răspunsului inflamator.
În modelul pentru scleroza multiplă, cercetătorii au descoperit o reducere semnificativă a simptomelor neurologice observate în crizele SM. De asemenea, tratamentul cu VE care exprimă ambii receptori a arătat o creștere semnificativă a ratei de supraviețuire în modelele de șoareci pentru boala inflamatorie intestinală.
„Descoperirile noastre reprezintă un pas important în direcția corectă și demonstrează că VE pot fi un tratament promițător pentru inflamație, această tehnică având totodată un mare potențial pentru multe alte boli”, spune Samir EL Andaloussi, cercetător principal la Institutul Karolinska.
Studiul a fost publicat pe larg în Nature Biomedical Engineering, pe 6 octombrie.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.