Un virus care poate pune în pericol viața este în mișcare în nordul Europei. Cercetătorii au descoperit că rozătoarele locale din Suedia sunt purtătoare ale unui agent patogen care poate sări la oameni și se poate transforma în febră hemoragică. Și mai îngrijorător este faptul că medicii descoperă cazuri cu această boală la sute de kilometri de locurile unde oficialii din domeniul sănătății întâlnesc de obicei acest virus.
Șoarecii scurmători (Myodes glareolus) din Skåne, în sudul Suediei, sunt purtătorii unui virus care poate provoca febră hemoragică la om, potrivit rezultatelor recente ale unor cercetări conduse de Universitatea din Uppsala.
Specialiștii sunt îngrijorați și nu știu dacă acest virus se va răspândi și mai mult.
Constatările, pe scurt:
În 2018, medicii din comitatul Scania din sudul Suediei au fost nedumeriți când au diagnosticat un caz de nefropatie epidemică (NE) – o boală rară care poate provoca febră hemoragică la oameni.
Această boală, cauzată de virusul Puumala, purtat de șoarecii scurmători (de pădure), cele mai comune rozătoare din Europa, nu mai fusese niciodată observată atât de departe în sud, la peste 500 km de teritoriul său de origine din nordul Suediei.
Acest tip de șoareci sunt frecvent văzuți în Europa și nu de puține ori se intersectează cu oamenii având în vedere că se adăpostesc în clădiri atunci când condițiile meteo nu le permit să stea afară.
Doi ani mai târziu, a apărut un al doilea caz local, confirmând că virusul s-a răspândit într-o nouă regiune.
Prin intermediul testelor genetice, publicate recent într-un articol în revista Emerging Infectious Diseases, cercetătorii au făcut o descoperire uimitoare – virusul care infecta rozătoarele din Skåne nu era aceeași tulpină întâlnită în nordul Suediei.
În schimb, era o variantă distinctă, strâns înrudită cu virusurile Puumala din Finlanda sau din Karelia rusă, aflate la sute de kilometri distanță.
Cumva, această tulpină străină a virusului care cauzează febra hemoragică a pătruns în populația de șoareci scurmători din sudul Suediei, probabil în ultimul deceniu.
Deși până în prezent au fost identificate doar două cazuri la om, această tulpină virală emergentă reprezintă o nouă amenințare incertă pentru sănătatea publică, a cărei prevalență și gravitate trebuie studiate îndeaproape, spun oamenii de știință.
Febra hemoragică se referă la un grup de boli virale care afectează sistemul vascular al organismului (rețeaua de vase de sânge) și provoacă o fragilitate crescută a acestora, ceea ce duce la hemoragii interne și alte complicații. Principalele simptome ale febrei hemoragice includ febră bruscă, sângerări, disfuncții ale organelor și șoc septic.
Printre exemplele bine cunoscute de virusuri ale febrei hemoragice se numără virusul Ebola, virusul febrei Lassa, virusul febrei hemoragice Crimeea-Congo, virusul febrei galbene și virusul Dengue.
Aceste virusuri se transmit de obicei la om prin contactul cu animale infectate sau cu fluidele corporale ale acestora sau prin intermediul unor insecte precum țânțarii sau căpușele.
Unele dintre aceste virusuri se pot transmite, de asemenea, de la o persoană la alta prin contactul cu fluidele corporale ale persoanelor infectate.
Febrele hemoragice sunt adesea severe și pot pune viața în pericol, în special în lipsa unui tratament adecvat și a unei îngrijiri de susținere.
Cum au făcut oamenii de știință această descoperire?
Pentru a depista sursa cazurilor misterioase de nefropate epidemica din Skåne, cercetătorii au urmat mai mulți pași cheie.
În primul rând, au obținut autorizațiile necesare pentru a prinde în condiții cât mai umane rozătoarele în zona din apropierea locului unde locuia primul pacient.
Pe parcursul mai multor săptămâni în anii 2020 și 2021, au prins 74 de animale asemănătoare rozătoarelor, inclusiv 48 de șoareci scurmători – micile rozătoare de culoare brun-roșiatică cunoscute ca fiind purtătoare ale virusului Puumala.
Apoi, au disecat cu grijă animalele și le-au testat țesuturile lor pulmonare folosind o tehnică specială PCR cu transcriere inversă, concepută pentru a detecta hantavirusuri precum Puumala.
Acest screening a arătat că nouă din cei 48 de șoareci scurmători erau infectați cu o tulpină distinctă a virusului Puumala.
Prin secvențiere genetică și analiză filogenetică, cercetătorii au reușit să urmărească această tulpină virală până în regiunile din Finlanda și Karelia rusă, față de tulpinile care circulă în mod normal în nordul Suediei.
Pentru a obține date genetice de mai mare rezoluție, echipa a efectuat, de asemenea, secvențierea avansată a ARN-ului pe un subset de probe pozitive.
Testul a furnizat secvențe complete ale genomului viral, permițând o analiză mai profundă a originilor acestei tulpini străine și a relațiilor cu alte virusuri Puumala cunoscute.
Compararea genelor virusurilor a dezvăluit, de asemenea, mutații unice care ar putea avea un impact asupra modului în care virusul poate fi transmisibil și periculos.
Împreună cu testarea ADN-ului mitocondrial al rozătoarelor, aceste dovezi genetice cuprinzătoare au permis cercetătorilor să reconstituie modul în care această tulpină nouă a fost probabil introdusă în ultimii ani în populațiile de rozătoare cele mai sudice din Suedia.
Ce spun cercetătorii?
„Am fost surprinși de faptul că o proporție atât de mare din relativ puținele popândăi pe care le-am prins erau de fapt purtătoare ale unui hantavirus care îmbolnăvește oamenii. Iar acest lucru s-a întâmplat într-o zonă situată la peste 500 km sud de aria de răspândire cunoscută anterior a virusului”, a declarat Elin Economou Lundeberg, medic specialist în boli infecțioase la Spitalul Central din Kristianstad, care este unul dintre primii autori ai studiului, într-un comunicat de presă.
„Dacă virusul există de mult timp în zonă și pur și simplu nu a fost descoperit, de ce nu s-au îmbolnăvit mai multe persoane? Sau, s-a stabilit recent în Skåne și abia acum a început să se răspândească? Și cum a ajuns acolo?”, se întreabă profesorul Åke Lundkvist de la Universitatea Uppsala, coautor al studiului.
„Din păcate, a intervenit pandemia de Covid-19, care a întârziat considerabil finalizarea acestui studiu”, menționează el.
Însă, specialiștii spun că aceste descoperiri sunt foarte interesante și subliniază importanța investigării cât mai repede posibil a cauzelor unei boli infecțioase într-o nouă zonă geografică.
Studiul a fost finanțat de Uniunea Europeană (Orizont 2020) și SciLifeLab (Pregătirea laboratoarelor pentru pandemii), împreună cu fonduri locale pentru cercetare și dezvoltare de la Spitalul Central din Kristianstad.
Niciun comentariu!
Poți adăuga unul pentru a porni o conversație.