Multe state europene, inclusiv România, s-au confruntat în ultimul an cu o adevărată criză de medicamente banale în farmacii, pe fondul creşterii consumului din cauza unor epidemii de boli infecţioase. Una dintre cauzele crizei este concentrarea producţiei de ingrediente farmaceutice active (API) în doar câteva zone de pe glob, mai ales în China. Pentru a reduce această dependenţă, un grup de 19 state membre ale Uniunii Europene, între care şi România, a solicitat măsuri pentru stimularea investiţiilor în capacităţi de producţie în blocul comunitar şi monitorizarea medicamentelor esenţiale pentru sănătatea publică.
Astfel, un document al Comisiei Europene, emis în 2 mai, arată că grupul de 19 state membre solicită Executivului UE să ia măsuri mai drastice pentru a asigura securitatea aprovizionării cu ingrediente farmaceutice esenţiale.
Documentul propune trei măsuri principale: crearea unui mecanism voluntar de solidaritate între statele UE pentru reducerea penuriilor de medicamente, elaborarea unei legislaţii pentru medicamentele critice (Critical Medicines Act) pentru a reduce dependenţa de importul de medicamente şi ingrediente critice şi elaborarea unei liste de medicamente critice în UE, pentru care urmează să fie monitorizate aprovizionarea, producţia şi lanţurile de valoare.
"Aceste trei propuneri sunt pe termen scurt, mediu şi lung şi trebuie considerate ca fiind complementare iniţiativelor deja luate (...) sau anunţate (legislaţia farmaceutică)", se arată în document.
"Împreună, acestea ar trebui să prevină scenariile cele mai pesimiste, în care pacienţii nu sunt trataţi corespunzător din cauza lipsei unor medicamente, şi să ofere un răspuns structural la cauzele fundamentale ale problemelor cu care ne confruntăm", menţionează documentul.
Autorii documentului consideră că viitoarea legislaţie pentru medicamentele critice trebuie să susţină producţia medicamentelor esenţiale şi a API în Europa, în cazul produselor pentru care există o dependenţă totală de importul de la un număr redus de producători sau ţări.
Noua legislaţie va urma modelul celei deja elaborate pentru materiile prime critice şi trebuie să includă crearea de mecanisme financiare pentru finanţarea investiţiilor în facilităţi de producţie de ingrediente farmaceutice.
Cele 19 state care au semnat documentul sunt: Austria, Belgia, Cehia, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Spania şi Ungaria.
CAUZELE CRIZEI
Documentul menţionează că UE s-a confruntat în ultimele luni cu crize severe legate de aprovizionarea cu anumite medicamente, iar una dintre cauzele fundamentale este dependenţa mare de importurile de ingrediente farmaceutice de la câţiva producători.
Astfel, în 2019, peste 40% din API la nivel mondial proveneau din China, iar aproape toţi producătorii de API depind de China pentru ingrediente farmaceutice intermediare, chiar dacă operează în alte ţări.
În afară de concentrarea geografică, există şi o concentrare la nivelul siturilor de producţie: pentru peste 50% dintre ingredientele farmaceutice active există mai puţin de cinci producători la nivel mondial.
Din această cauză, statele din UE, ca şi restul lumii, depind de câţiva producători pentru cea mai mare parte a aprovizionării cu medicamente.
Începând din anii ’90, companiile farmaceutice occidentale au început să relocalizeze producţia de substanţe active în ţări cu mână de lucru ieftină, precum China şi India. Aceste două ţări cumulează în prezent peste două treimi din producţia mondială.
De altfel, ţările din Asia produc în prezent 80% din insulină şi 60% din paracetamol la nivel mondial. În plus, numărul de companii producătoare este redus. De exemplu, principalele 35 de molecule pentru tratamentul cancerului sunt produse de trei companii chinezeşti.
Această concentrare a producţiei creează dificultăţi atunci când apare o creştere bruscă a cererii sau apar alte probleme, precum întreruperea producţiei din cauza măsurilor de izolare din perioada pandemiei de Covid-19.
Războiul din Ucraina a agravat situaţia, generând dificultăţi în aprovizionarea cu materii prime şi o creştere a preţurilor de producţie cu 25-30%. Spre exemplu, a apărut o criză în aprovizionarea cu flacoane de sticlă pentru medicamente.
