Cercetătorii de la Institutul de Cercetare în Genomică Translaţională (TGen) din Arizona, Statele Unite, au furnizat primele dovezi experimentale că enzima AKR1B10 este o ţintă terapeutică promiţătoare pentru tratarea carcinomului hepatocelular, în baza recenziei a mai mult de 50 de studii publicate de când a fost prima dată identificată şi caracterizată gena în 1998.
Studiul a fost prezentat în publicaţia ştiinţifică “Cancers”.
Carcinomul hepatocelular (HCC) este un nume medical pentru cea mai comună formă de cancer la ficat, o tumoare malignă a cărei incidenţă aproape s-a dublat în timpul ultimului deceniu, făcându-o tipul de cancer cu cea mai rapidă creştere în Statele Unite şi a treia cauză de deces legată de cancer în toată lumea.
”În timp ce asocierea dintre această genă şi HCC este bine recunoscută, în această recenzie vedem că AKR1B10 apare nu numai ca o ţintă terapeutică pentru acest tip de cancer la ficat, dar de asemenea are potenţialul de a fi folosită în diagnosticarea timpurie a acestei boli mortale", a spus dr. Johanna DiStefano, şefa Unităţii de Diabet şi Boli Fibrotice la TGen, citată de sciencedialy.com.
În mod important, AKR1B10 are un rol aparent contradictoriu în dezvoltarea şi progresia carcinomului hepatocelular. Supraexpresia acestei gene este un indicator clar cum că un pacient ar putea avea HCC şi totuşi suprimarea acestei gene ar putea fi văzută ca o metodă de a opri progresia şi răspândirea cancerului, conform dr. DiStefano.
Ca multe tipuri de cancer digestive, carcinomul hepatocelular prezintă puţine simptome în stadiile timpurii şi de obicei nu este diagnosticat până în stadiile târzii, când există mai puţine opţiuni de tratament şi şansele de supravieţuire ale pacienţilor se micşorează.
În Statele Unite, numărul diagnosticelor de cancer la ficat aproape s-a dublat, de la 22.000 de cazuri în 2009 la un număr estimat de 42.000 de cazuri din acest an. Bărbaţii sunt mai predispuşi aproape de două ori mai mult la contractarea bolii decât femeile.
În acest an, aproape 32.000 de pacienţi vor muri din cauza cancerului la ficat, făcându-l a cincea cauză de deces legată de cancer în Statele Unite, urmând de aproape cancerului la sân şi pancreatic.
HCC este cea mai comună cauză de deces a pacienţilor cu ciroză, ce este puternic asociată cu consumul în exces de alcool, infecţiile virale şi boala ficatului gras nonalcoolic (NAFLD).
În timp ce AKR1B10 a apărut ca un potenţial biomarker pentru diagnosticul şi prognosticul HCC, studiul a arătat că această enzimă joacă un rol de asemenea în dezvoltarea şi progresia carcinomului hepatocelular, conform studiului.
AKR1B10 afectează rezistenţa HCC la chimioterapiile disponibile în prezent, făcând carcinomul hepatocelular mai dificil de tratat.
În acelaşi timp, lucrarea arată că expresia ridicată a acestei gene este asociată în mod paradoxal cu rezultate mai bune pe termen lung, rate de supravieţuire crescute şi incidenţa mai scăzută a răspândirii metastatice în alte părţi ale corpului. Descoperirile agregate sugerează că AKR1B10 ar putea efectua diferite funcţii în stadii diferite ale HCC.
”Identificarea biomarkerilor pentru diverse stadii ale HCC este critică pentru a îmbunătăţi detectarea timpurie a bolii şi pentru a permite implementarea timpurie a chimioterapiei şi îndepărtării chirurgicale a tumorii, pentru a preveni progresia boli şi răspândirea către alte organe”, a precizat şi dr. Bethany Davis, autoare a lucrării.
Mecanismele moleculare ce stau la baza carinomului hepatocelular şi rolul pe care AKR1B10 în joacă în această boală continuă oricum să rămână slab înţelese, susţine dr. DiStefano.
”Totuşi, recenzia noastră arată că AKR1B10 ar putea fi exploatată pentru prevenirea timpurie a cancerului. Şi valoarea acestei gene în cadrul terapiilor şi organizării clinice a subtipurilor specifice ale HCC garantează în mod clar posibilitatea unor investigaţii ulterioare", a mai adugat ea.
