Suplimentele cu vitamina D ar putea juca un rol în tratarea unor tipuri de cancer, dar rezultatele nu sunt încă foarte clare, conform unor studii realizate în SUA şi Japonia şi publicate în ”JAMA”.
Studiul SUNSHINE, de fază 2, a arătat că suplimentarea chimioterapiei standard cu doze ridicate de vitamina D ar putea încetini progresia bolii pentru pacienţii cu cancer colorectal metastatic.
”Ideea principală din acest studiu este că suplimentarea cu vitamina D ar putea juca un rol în tratamentul pacienţilor cu cancer colorectal metastatic netratat anterior. În această era de costuri în creştere ale sănătăţii şi de posibile medicamente foarte toxice, vitamina D reprezintă o posibilă variantă foarte importantă”, a spus dr. Kimmie Ng de la Institutul pentru Cancer Dana-Farber din Boston, citată de Reuters.
Studiul a recrutat 139 de pacienţi (cu vârsta medie de 56 de ani în cazul bărbaţilor şi 43 în cazul femeilor) cu cancer colorectal avansat sau metastatic la 11 centre din Statele Unite. Toţi pacienţii au primit chimioterapia standard (mFOLFOX6 şi bevacizumab) şi fie vitamina D3 în doze ridicate (8.000 de unităţi pe zi pentru 14 zile, apoi 4.000 o zi după aceea), fie vitamina D3 în doză standard (400 de unităţi pe zi). Urmărirea medie a pacienţilor a fost de 22,9 luni.
Pacienţii ce au luat vitamina D în doze ridicate au avut statistic o creştere nesemnificativă de două luni în supravieţuirea medie fără progresie (PFS), în comparaţie cu ceilalţi care au luat vitamina D în doză standard (13 luni, 49 evenimente PFS, în comparaţie cu 11 luni, 62 evenimente PFS).
În analizele ajustate, şansele de progresie a bolii sau deces în timpul urmăririi au fost cu 36% mai mici în grupul cu doze ridicate.
Nu au existat diferenţe semnificative între grupuri în punctele finale secundare ale ratei totale de răspuns al tumorii sau supravieţuirea totală. La linia de bază, nivelurile medii de plasmă au fost deficiente atât în grupul cu doză ridicată (16,1 ng/mL), cât şi în grupul cu doză scăzută (18,7 ng/mL).
Pe parcursul studiului, pacienţii ce au luat vitamina D în doze mici nu au prezentat schimbări substanţiale în nivelurile lor de vitamina D, în timp ce grupul cu doze mari a ajuns rapid la rangul suficient de vitamina D şi l-au menţinut.
În analize de subgrup de explorare, beneficiul vitaminei D în doze ridicate a părut să fie mai mic în cazul pacienţilor obezi şi celor cu tumorii mutante KRAS, sugerând că ”anumite subseturi de pacienţi ar putea avea nevoie de doze chiar mai mari de vitamina D pentru activitatea antitumorală”, au scris cercetătorii în articolul lor.
Celălalt studiu, numit AMATERASU, a recrutat 417 pacienţi (cu vârsta medie de 66 de ani, 66% bărbaţi) din Japonia cu cancer al tractului digestiv în stadiu I sau III (48% colorectal, 42% gastric şi 10% esofagian), ce au trecut prin chirurgie pentru înlăturarea completă a tumorii.
În timpul urmăririi medii de 3,5 ani şi maxim de 7,6 ani, 20% din pacienţii din grupul cu vitamina D şi 26% din grupul cu placebo au avut o recidivă sau au murit.
În analizele neajustate, vitamina D nu a dus la o îmbunătăţire semnificativă statistic în supravieţuirea de 5 ani fără recidivă sau în supravieţuirea totală.
Din cauză că pacienţii din grupul cu vitamina D au fost mai în vârstă decât cei din grupul cu placebo, ratele de hazard au fost ajustate în funcţie de vârstă. În această analiză, hazardul cumulativ al recidivei sau decesului a fost semnificativ mai mic în grupul cu vitamina D, în comparaţie cu grupul cu placebo.
În plus, vitamina D a părut eficientă în subgrupul de pacienţi cu niveluri de bază ale serului 25(OH)D între 20 şi 40 ng/m, iar supravieţuirea la cinci ani fără recidivă a fost de 85% cu vitamina D, în comparaţie cu 71% cu placebo.
”Oricum, această descoperire ar trebui considerată de explorare şi interpretată cu precauţie în contextul descoperirilor nule pentru măsurile primare ale rezultatelor în populaţia totală, cât şi a potenţialului pentru eroarea de tip 1 din cauza comparaţiilor multiple”, au avertizat dr. Mitsuyoshi Urashima de la Şcoala de Medicină a Universităţii Jikei din Tokyo şi colegii săi în lucrarea lor.
”Am eşuat să concluzionez că suplimentarea cu vitamina D este capabilă să reducă recidiva sau decesul pacienţilor cu cancer de data asta, dar încă sunt încrezător că vitamina D este eficientă în anumite subgrupuri de pacienţi. Acum, efectuăm alte două analize folosind mostre stocate de ser şi mostre patologice obţinute de la participanţi. Unele rezultate sunt pozitive şi foarte interesante”, a adăugat Urashima.
Niciunul din cele două studii nu a raportat o toxicitate crescută de la suplimentarea cu vitamina D, chiar dacă ambelor le-a lipsit capacitatea de a detecta evenimentele adverse.
Oricum, nivelurile mai ridicate de vitamina D au fost asociate cu o mortalitate substanţial mai scăzută şi morbiditate printre pacienţii spitalizaţi cu o gamă de boli nonneoplaziice, cât şi cu cancer. Astfel, descoperirile celor două studii ar putea reflecta efecte biologice relativ mari ale vitaminei D.
Sunt necesare studii suplimentare care să evalueze aceste descoperiri preliminarii, cu perioade de urmărire mai mari, pentru a obţine estimări mai bune ale efectelor asupra supravieţurii, cât şi măsurători biologice pentru a clarifica mecanismele de la bază au mai afirmat autorii cercetării.
