Virusul Papiloma uman (Human Papilloma Virus) face parte dintr-o familie comună de virusuri care infectează epiderma şi mucoasele. În prezent, sunt cunoscute peste 100 de tulpini de virus Papiloma uman care afectează organele genitale interne sau externe, zona anală, anumite părţi ale pielii precum şi zona orofaringiană, atât la femei, cât şi la bărbaţi. Din cele 100 de tulpini cunoscute, cel puţin 14 cauzează cancer fiind considerate “de risc înalt”. Între acestea se numără tulpinile 16 şi 18 implicate în apariţia a 70% dintre cancerele cervicale şi a leziunilor precanceroase[1]. Tulpinile HPV cu risc scăzut în mod special 6 şi 11, cauzează 90% dintre verucile genitale care foarte rar determină cancer[2].
Afecţiuni asociate infecţiei cu HPV
De cele mai multe ori, sistemul imunitar reuşeşte să elimine virusul în decurs de doi ani, înainte ca acesta să producă probleme de sănătate. Uneori însă infecţia poate persista mai mult timp în organism. În acest caz, ea este asociată cu apariţia verucilor genitale şi mai multor tipuri de cancer.
Infecţia cu HPV este responsabilă pentru:
- 99% dintre cazurile de cancer de col uterin
- 88% dintre cazurile de cancer anal
- 70% dintre cazurile de cancer vaginal
- 43% dintre cazurle de cancer vulvar
- 50% dintre cazurile de cancer penian
- 72% dintre cazurile de cancer orofaringian (cancere ale gurii, ale corzilor vocale, partea din spate a gâtului, inclusiv baza limbii şi a amigdalelor)
Pe cine afectează infecţia cu HPV
Infecţia cu virusul HPV afectează atât femeile, cât şi bărbaţii. Bărbaţii sunt vectori de transmitere ai virusului, dar pot să şi dezvolte afecţiuni determinate de infecţia cu HPV inclusiv cancere – cancere ale zonei anale, cancer penian sau cancere ale cavităţii bucale, ce pot afecta buzele, limba, amigdalele, faringele sau esofagul.
La nivelul Uniunii Europene, România este, din păcate, ţara cu cea mai mare incidenţă şi cea mai mare mortalitate cauzată de cancerul de col uterin, malignitate cauzată aproape în totalitate (99%,) de infecţia cu HPV. Rata de mortalitate prin cancer de col uterin în România este de patru ori mai mare decât media la nivelul Uniunii Europene. Pe lângă cancerul de col uterin, infecţia cu HPV este asociată şi cu dezvoltarea altor tipuri de cancer care afectează deopotrivă femeile şi bărbaţii: de exemplu, cancere ale organelor genitale masculine sau feminine - penis, vagin sau vulvă sau cancerul de anus.
Anual, în România, infecţiile cu HPV sunt responsabile de apariţia a 3380 de noi cazuri de cancer de col uterin şi aproximativ 500 de noi cazuri de alte tipuri de cancer atribuibile infecţiei HPV. În România mor anual peste 1800 de femei, deşi cele circa 5 decese în medie pe zi sunt prevenibile prin vaccinare şi screening.([3])
Doar 31% dintre femeile din România asociază cancerul de col uterin cu infecţia cu HPV
Potrivit unui sondaj de opinie realizat în anul 2020 de catre IRES la solicitarea INSP, doar 36% dintre femeile intervievate au auzit de HPV, iar dintre acestea doar 31% au asociat această infecţie cu cancerul de col uterin.
Cum se transmite virusul?
Infecţia cu HPV este cea mai frecventă şi mai răspândită infecţie virală cu transmitere sexuală. Se estimează căaproximativ 80% dintre bărbaţi şi femei se vor infecta cu HPV într-o
anumită etapă a vieţii lor[4].
Cum ne putem proteja copiii de infecţia cu HPV şi afecţiunile asociate acesteia?
Vaccinarea anti-HPV, atât a fetelor, cât şi a băieţilor, este cea mai bună metodă de a-i proteja împotriva diverselor tipuri de cancer pe care le-ar putea dezvolta mai târziu, ca urmare a infecţiei cu virusul HPV. Vaccinarea este un mijloc eficient şi sigur pentru a preveni infecţiile cu HPV şi afecţiunile asociate acestora: cancer de col uterin, vaginal, vulvar,
anal, penian, leziuni precanceroase, veruci genitale şi anale şi infecţii persistente cauzate de HPV.
Vârsta optimă pentru vaccinare
Cel mai bun răspuns imun din partea organismului apare atunci când este administrat înainte de debutul vieţii sexuale, în intervalul 9-15 ani. Însă, este bine de ştiut că vaccinurile HPV oferă protecţie chiar şi în cazul în care s-a depăşit vârsta adolescenţei[5]
În România, vaccinarea anti-HPV este inclusă în cadrul Programului Naţional de Vaccinare, pentru fetele cu vârsta cuprinsă între 11 şi 18 ani. Vaccinarea este gratuită şi se face la solicitarea părinţilor/reprezentanţilor legali, în baza unei cereri depuse la medicul de familie.
În funcţie de vârsta la care se administrează vaccinul, schema de vaccinare poate să includă două sau trei doze. Discută cu medicul copilului despre vârsta optimă şi modul de administrare.
Cât durează protecţia oferită prin vaccinare
Studiile de urmărire au demonstrat că protecţia s-a menţinut la un nivel relativ constant, nefiind
necesară administrarea unor doze de rapel. Pe baza acestor studii, se apreciază că protecţia oferită de vaccinuri se poate extinde pe toată durata vieţii.[6],[7]
Vaccinurile HPV şi-au dovedit eficienţa şi siguranţa pe parcursul a mai bine de 13 ani de utilizare, câteva sute de milioane de doze fiind distribuite şi utilizate în această perioadă. Siguranţa vaccinurilor HPV a fost strict monitorizată de organizaţii internaţionale, cum ar fi The European Medicines Agency (EMA) - Agenţia Europeană a Medicamentelor şi Comitetul consultativ internaţional al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, privind siguranţa vaccinurilor. Acestea au raportat că vaccinurile HPV au un profil de tolerabilitate bun şi nu au efecte secundare grave cunoscute pe termen lung.
Vaccinarea împotriva HPV funcţionează
În diverse ţări unde vaccinarea anti-HPV a fost introdusă în programele naţionale de imunizare, a scăzut semnificativ numărul cazurilor de infecţii cu HPV, veruci genitale şi leziuni precanceroase. În Statele Unite, infecţiile cu tipurile de tulpini ce cauzează majoritatea cancerelor strict legate de infecţia cu HPV au scăzut cu 86% în rândul adolescentelor.
Un studiu realizat în 2020 în Suedia a relevat că riscul de a dezvolta cancer cervical invaziv a fost mai mic cu 53% atunci când vaccinarea împotriva HPV a fost efectuată între vârstele 17 şi 30 de ani şi mai mic cu 88% dacă vaccinarea împotriva HPV a fost începută înainte de vârsta de 17 ani[8]. Acest studiu suedez arată pentru prima dată că vaccinarea anti-HPV este direct asociată cu un risc semnificativ redus de apariţie a cancerului cervical invaziv, mai ales atunci când vaccinul este administrat adolescenţilor şi adulţilor tineri.
De asemenea, un studiu amplu derulat în Scoţia a arătat că, prin comparaţie cu femeile nevaccinate născute în anul 1988, femeile vaccinate născute în 1995 şi 1996 au un risc cu 80-90% mai mic de a dezvolta leziuni canceroase şi leziuni precanceroase ce pot evolua către forme mai mult sau mai putin avansate de cancer de col uterin.[9]
O eficacitate de 100% a vaccinului fost demonstrată de un studiu derulat pe parcursul a 12 ani în ţările nordice. Niciun caz de displazie cervicală severă cauzată de tulpinile HPV 16 şi 18 nu a fost identificat într-un eşantion larg de femei vaccinate.[10] S-a observat si reducerea semnificativă a incidenţei cazurilor de veruci genitale în urma vaccinării anti-HPV.[11]
Extinzând analiza în afara teritoriului Uniunii Europene, Australia reprezintă un exemplu de referinţă în termeni de bune practici în controlul cancerelor cauzate de infecţia cu HPV. Este una din primele ţări care a implementat (încă din 2007) un program public de vaccinare anti-HPV dedicat fetelor şi tinerelor femei şi este prima ţară care a asigurat şi pentru băieţi accesul gratuit la vaccinare anti-HPV. Includerea băieţilor în program a fost considerată vitală din motive de echitate, având în vedere povara substanţială a bolilor cauzate de HPV si în rândul bărbaţilor. Datorită ratelor de vaccinare ce urmează o tendinţă ascendentă, Australia este prima ţară din lume care a anunţat că urmeaza să elimine complet îmbolnavirile prin cancer de col uterin în următorii 20 de ani.
[1] https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/human-papillomavirus-(hpv)-and-cervical-cancer
[2] https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/human-papillomavirus-(hpv)-and-cervical-cancer
[3] The Global Cancer Observatory, GLOBOCAN 2020, accesibil la https://gco.iarc.fr/today/data/factsheets/populations/642-romania-fact-sheets.pdf. Data accesării: 6 octombrie 2021
[4] World Health Organization. Guide to Introducing HPV Vaccine into National Immunization Programmes. Geneva2016. 9789241549769.
[5] Lei J, Ploner A, Elfström KM, et al. HPV vaccination and the risk of invasive cervical cancer. New England Journal of Medicine. 2020;383(14):1340-1348.
[6] Naud PS, Roteli-Martins CM, De Carvalho NS, Teixeira JC, de Borba PC, Sanchez N, et al. Sustained efficacy,
immunogenicity, and safety of the HPV-16/18 AS04-adjuvanted vaccine: final analysis of a long-term follow-up study
up to 9.4 years post-vaccination. Hum Vaccin Immunother. 2014;10(8):2147-62.
[7] Ferris DG, Samakoses R, Block SL, Lazcano-Ponce E, Restrepo JA, Mehlsen J, et al. 4-Valent Human Papillomavirus
(4vHPV) Vaccine in Preadolescents and Adolescents After 10 Years. Pediatrics. 2017;140(6). pii: e20163947. doi:
10.1542/peds.2016-3947
[8] Lei J, Ploner A, Elfström KM, et al. HPV vaccination and the risk of invasive cervical cancer. New England Journal of Medicine. 2020;383(14):1340-1348.
[9] Palmer T, Wallace L, Pollock KG, et al. Prevalence of cervical disease at age 20 after immunisation with bivalent HPV vaccine at age 12-13 in Scotland: retrospective population study BMJ 2019; 365:l1161. doi: 10.1136/bmj.l1161.
[10] Kjaer SK, Nygård M, Sundström K, et al. Final analysis of a 14-year long-term follow-up study of the effectiveness and immunogenicity of the quadrivalent human papillomavirus vaccine in women from four nordic countries. EClinicalMedicine 2020;23:100401. doi: 10.1016/j.eclinm.2020.100401.
[11] Wangu Z, Hsu KK. Impact of HPV vaccination on anogenital warts and respiratory papillomatosis. Human Vaccines and Immunotherapeutics. 2016;12(6):1357-62. doi: 10.1080/21645515.2016.1172754.
