După 2 ani de muncă neîntreruptă, o mână de oameni, sub egida ”Asociaţia Eu şi Endometrioza”, au ales să spună o poveste. Povestea a peste 500.000 de românce care suferă chiar acum de o afecţiune despre care s-a vorbit mult prea puţin în ţara noastră.
Multe dintre ele s-au luptat cu diagnosticul vreme de ani de zile. Unele, de peste un deceniu. Povestea lor implică, astfel, suficientă durere. Suferinţă. Teamă. Deziluzie. Pierdere. O lipsă profundă de soluţii la îndemână. Iad. În tot acest tumult sufletesc însă, se găseşte şi foarte multă speranţă. Speranţa că ar putea fi mai bine.
Ne-am agăţat de ea şi de faptul că lecţiile oferite cu multă blândeţe de către o mână de femei pline de rezilienţă şi curaj ar putea servi drept far călăuzitor pentru toate celelalte reprezentate ale sexului frumos aflate acum în aceeaşi ipostază.
Într-o realitate în care endometrioza reprezintă încă un subiect tabu în România, cu toate că este una dintre principalele cauze de infertilitate feminină şi o cauză importantă a absenteismului şi abandonului şcolar în cadrul tinerelor de asemenea, în special din mediile defavorizate, am ales să rupem un veritabil lanţ al tăcerii.
Aşa a luat naştere ”Endodyssey”, primul documentar de acest fel din ţara noastră. Vinerea trecută, în sala de cinema a Muzeului Ţăranului Român înţesată cu aproximativ 300 de oameni, mult peste aşteptările iniţiale, filmul a avut premiera oficială.
Susţinut încă de la început de către personalităţi de marcă, precum Maia Morgenstern, care a şi acceptat să apară într-un trailer-impromptu al documentarului, ”Endodyssey” s-a bucurat şi în seara lansării de oaspeţi importanţi, printre care medicul Diana Păun, consilier prezindeţial în Departamentul de Sănătate Publică, dovadă a faptului că întreaga campanie de promovare a evenimentului a creat exact acele ecouri de care era nevoie pentru ca idealul proiectului să poată fi atins: creşterea gradului de conştientizare la nivel naţional cu privire la ceea ce înseamnă endometrioză. Pentru că singura cale de a găsi rezolvare la o problemă e să admitem onest că problema e cât se poate de reală.
S-a râs şi s-a zâmbit la premiera Endodyssey dar s-a şi plâns. Mult. Sincer. Din suflet. Într-o atmosferă încărcată cu blândeţe şi empatie, mai mult de 200 de femei s-au simţit în siguranţă să fie ele însele şi să nu-şi ascundă emoţiile.
Şi-au fost o mulţime de emoţii, aşa cum e firesc să se întâmple atunci când realizezi că nu eşti singură. Că există suport. Că există speranţă. Că există înţelegere. Sprijin necondiţionat de asemenea. A fost impresionant şi-a fost o cărămidă atât de necesară, pusa la fundaţia unui plan de conştientizare care-ar fi trebuit să înceapă cu decenii în urmă.
De azi înainte, povestea Endodyssey merge (şi) mai departe iar intenţia noastră este un turneu naţional deja în pregătire, pentru că nevoia unui astfel de material amplu, documentat, alături de paciente şi de medici este extrem de necesar în România. La final, cuvintele unui medic reputat, dr. Radu Maftei, care n-a putut să fie prezent la lansare dar care a dorit să-şi arate susţinerea, pare că sintetizează perfect întreaga poveste Endodyssey:
„Dacă aş fi venit, aş fi avut un simplu mesaj pentru voi, pacientele cu endometrioză:
Iertaţi-ne! Iertaţi-ne pentru momentele în care poate simţiţi că nu înţelegem prin ce treceţi! Şi ne veţi ierta, pentru că boala aceasta v-a făcut să fiţi PUTERNICE, luptătoare şi motivate. Nu, nu sunţeti nebune cu durerile voastre "închipuite" şi-n ciuda unor remarci complet greşite, venite din partea unor oameni care pur şi simplu nu înţeleg această afecţiune, precum „nu aveţi nimic, e doar în capul vostru", rămâneţi nişte luptătoare, exemple de curaj şi rezilienţă! Cel mai bun şi rapid mod de a disemina informaţii despre o boală este să vorbim public despre ea, iar ceea ce aţi realizat cu acest documentar şi cu acest eveniment din seara aceasta sunt convins că va avea un impact major asupra multor paciente sau femei ce, din nefericire, suferă sau vor ajunge să sufere de această boală. Datorită vouă, aceste paciente vor fi mai bine informate, vor apela la ajutor specializat mai repede şi vor avea o calitate a vieţii mult mai bună în prezenţa bolii.”
