Fundaţia Friedrich Ebert Stiftung – România a lansat astăzi, 18 octombrie 2023, studiul „Politicile publice antidrog în România: între justiţie penală şi sănătate publică”, în cadrul unei conferinţe care a avut loc la Bucureşti. Studiul a fost realizat de o echipă interdisciplinară formată din Vlad-George Zaha, criminolog, specializat la Universitatea Oxford, Alina Dumitriu, lucrătoare socială şi psihoterapeută specializată în adicţii şi Costin-Aurel Militaru, doctor specializat în programe de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri.
Analiza politicilor publice antidrog din România din ultimii ani relevă că principala abordare pentru reducerea consumului de droguri în ţara noastră este de tip punitiv, cu ajutorul instrumentului pedepselor penale.
Legislaţia deosebit de punitivă a României în comparaţie cu majoritatea statelor europene nu a reuşit însă să fie un instrument eficient de combatere şi prevenire a consumului şi a traficului. În ultimii 10 ani, în pofida a zeci de mii de dosare instrumentate, consumul a crescut în cazul tuturor drogurilor. Măsurătorile anuale înregistrează numeroase recorduri în materie de cercetări, trimiteri în judecată şi condamnări, dar şi o atenţie penală sporită faţă de consumatorii (posesorii) de droguri, în detrimentul traficanţilor. Majoritatea dosarelor DIICOT sunt pentru consumul de substanţe interzise, nu pentru trafic, preponderent ale tinerilor identificaţi cu cantităţi infime de substanţă asupra lor.
Costurile acestor abordări nu doar că se ridică la zeci de milioane de euro anual pentru punerea în mişcare a întregului sistem judiciar, dar aduce costuri şi consecinţe negative consumatorilor, familiilor lor, cât şi întregii societăţi, întrucât până şi simpla incursiune în sistemul de justiţie are un impact negativ semnificativ asupra sănătăţii şi a perspectivelor de viitor ale individului: şanse reduse de angajare, excluziune socială, stigmat, depresie, dezvoltarea unui comportament deviant etc.
Prohibiţia şi abordarea „zero droguri” axată pe pedepse dure împotriva persoanelor care deţin droguri doar pentru consum propriu şi întărită prin campanii publice sau în şcoli care induc frica şi stigmatizarea consumatorilor şi-au dovedit limitele. În momentul în care au realizat că măsurile prohibiţioniste sunt un eşec în ce priveşte reducerea consumului şi a traficului, cauzând suferinţe umane ce pot fi prevenite, mai multe state de la nivel mondial şi european au renunţat la ele, alegând politici din perspectiva sănătăţii publice.
Această abordare mai recentă ţine cont de interesele consumatorului şi îi oferă acestuia servicii psiho-medico-sociale integrate, presupune destigmatizarea şi dezincriminarea posesiei cantităţilor mici de substanţe pentru consumul propriu şi consumul în siguranţă. Conform acestei abordări, mesajele care au ca scop prevenirea şi informarea populaţiei în ce priveşte consumul de droguri nu sunt de tip moralizator sau care vizează instalarea fricii în legătură cu orice activitate de consum legată de droguri, ci transmit informaţii oneste despre consumul responsabil, despre instituţii şi servicii de asistenţă. În statele care au îmbrăţişat sănătatea publică ca filosofie a politicilor publice antidrog, rata consumului de droguri, a infecţiilor noi cu HIV, VHB şi VHC şi a deceselor asociate consumului, precum şi a supradozelor a scăzut, determinând mult mai mulţi oameni să caute ajutor medical şi psiho-social în cazul consumului problematic de droguri decât o face abordarea „zero droguri”.
În acest context, principalele recomandări ale studiului sunt: abandonarea abordării dur punitive în privinţa drogurilor şi implementarea unei politici de sănătate publică inspirată de modelele statelor în care aceste politici şi-au dovedit eficienţa; eliminarea pedepselor penale pentru posesia de droguri în vederea consumului propriu, având ca model reglementările din statele unde sunt aplicate astfel de politici; facilitarea sprijinului pentru accesul la îngrijire, printre altele, prin adoptarea de către Ministerul Sănătăţii a unui ghid de intervenţie funcţional în ceea ce priveşte abordarea pacientului consumator de droguri, în funcţie de tipul de substanţă, natura administrării, frecvenţă etc.; implicarea persoanelor consumatoare de droguri în grupurile de lucru pe tematici privind drogurile etc. De asemenea, autorii recomandă transferarea Agenţiei Naţionale Antidrog din subordinea Ministerului Afacerilor Interne în subordinea Ministerului Sănătăţii, precum şi refacerea organigramei şi a structurii Centrului Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog.
Studiul poate fi consultat integral la următorul link: http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/20633.pdf
