Hipertensiunea intraoculară reprezintă o valoare constant crescută a presiunii intraoculare la unul sau ambii ochi, în absenţa semnelor clinice de afectare a nervului optic, fără defecte de câmp vizual asociate şi în absenţa unei patologii secundare care să poata explica aceste valori crescute.
Oricine poate dezvolta hipertensiune intraoculară, dar anumite persoane prezintă un risc crescut.
Hipertensiunea intraoculara este asimptomatică. De cele mai multe ori aceasta este detectată în cadrul unei consultaţii oftalmologice de rutină, de aceea este importantă prezentarea la medic în mod periodic.
Articol realizat cu participarea doamnei doctor Ştefania Andrei, medic la Clinica Oftalmologică Hexamed.
Ce este hipertensiunea intraoculară?
Hipertensiunea intraoculară reprezintă o valoare constant crescută a presiunii intraoculare la unul sau ambii ochi, în absenţa semnelor clinice de afectare a nervului optic, fără defecte de câmp vizual asociate şi în absenţa unei patologii secundare care să poata explica aceste valori crescute.
Ce valori definesc hipertensiunea intraoculară?
Statistic se admit ca normale valorile presiunii intraoculare cuprinse între 11 şi 21 mm Hg. Valorile ce depăşesc limita superioară (21 mm Hg) sunt considerate hipertensiune intraoculară.
Care sunt cauzele hipertensiunii intraoculare?
Presiunea intraoculară este rezultatul echilibrului dintre producerea şi eliminarea continuă la nivelul ochiului a unui lichid numit umoare apoasă. Atunci când eliminarea sa nu este corespunzătoare sau când este produs în exces, presiunea din interiorul ochiului va creşte, ducând la hipertensiune intraoculară.
Grupuri de risc
Oricine poate dezvolta hipertensiune intraoculară, dar anumite persoane prezintă un risc crescut. Printre acestea se numară:
- cei cu istoric familial de hipertensiune intraoculară sau glaucom (rude de gradul 1);
- cei cu diabet zaharat sau hipertensiune arterială;
- cei cu vârsta mai mare de 40 de ani;
- cei cu miopie;
- cei care urmează un tratament îndelungat cu corticosteroizi;
- cei care au suferit traumatisme sau anumite intervenţii chirurgicale la nivelul ochiului;
- cei cu sindrom de dispersie pigmentară sau sindrom de pseudoexfoliere.
Hipertensiunea intraoculară înseamnă glaucom?
Nu, hipertensiunea intraoculară şi glaucomul sunt două noţiuni diferite, dar persoanele cu hipertensiune intraoculară prezintă un risc crescut de a dezvolta glaucom.
Riscul creşte proporţional cu valoarea tensiunii intraoculare, motiv pentru care este foarte importantă monitorizarea atentă a acestor pacienţi cu scopul de a detecta în stadiu precoce modificări ce ar putea anunţa un glaucom la debut.
Cum se manifestă?
Hipertensiunea intraoculara este asimptomatică. De cele mai multe ori aceasta este detectată în cadrul unei consultaţii oftalmologice de rutină, de aceea este importantă prezentarea la medic în mod periodic.
Cum se stabileşte diagnosticul?
Diagnosticul se stabileşte în cadrul unui consult de specialitate care va cuprinde măsurarea tensiunii intraoculare, dar şi o serie de investigaţii suplimentare:
- pahimetrie pentru a stabili dacă grosimea corneei influenţează sau nu valoarea reală a tensiunii intraoculare;
- gonioscopie pentru a determina gradul de deschidere a unghiului iridocornean;
- perimetrie (examinarea câmpului vizual);
- tomografie în coerenţă optică ce oferă informaţii despre nervul optic, stratul fibrelor nervoase retiniene (RNFL) şi complexul celulelor ganglionare (GCL).
Hipertensiunea intraoculară necesită tratament?
Decizia de a iniţia sau nu tratamentul este particularizată de la caz la caz.
În hipertensiunea intraoculară este importantă scăderea presiunii înainte ca aceasta să ducă la afectarea nervului optic şi pierderea ireversibilă a vederii.
Prin urmare, în funcţie de valoarea tensiunii intraoculare şi de rezultatele investigaţiilor efectuate, se poate decide monitorizarea periodică sau se poate iniţia tratamentul corespunzător cu picături dacă se constată că riscul transformării hipertensiunii intraoculare în glaucom este ridicat.
