În România, peste 2 milioane de persoane au o problemă de auz, iar până la 50% dintre persoanele cu deficienţe auditive au vârsta sub 65 de ani, mulţi dintre ei fiind copii sau tineri. Iulia Gheorghe, audioprotezist la Clarfon a vorbit pentru 360medical.ro despre cele mai frecvente cauze ale pierderii de auz la adulţi şi la copii, dar şi despre ce ar trebui să ştie românii legat de sănătatea urechii si controalele preventive.
Cum stă România comparativ cu Europa la hipoacuzie moderată, respectiv hipoacuzie severă sau profundă?
Pe glob, între 8 şi 10 % din populaţie suferă de hipoacuzie. 16,9% din populaţia europeană suferă de hipoacuzie uşoară, 4,6% suferă de hipoacuzie moderată, 0,9% suferă de hipoacuzie severă sau profundă. În România 50% dintre persoanele cu deficienţe auditive au vârsta sub 65 de ani, mulţi dintre ei fiind copii sau tineri. Totodată, 3 bebeluşi din 1.000 se nasc cu probleme permanente de auz.
Din experienţa dvs. privind testarea auditivă a pacienţilor, cu cât a crescut numărul persoanelor depistate cu hipoacuzie în ultimii ani în România?
Din experienţa mea aş spune că, numărul de hipoacuzici a crescut cu 50% comparativ cu ultimii 16 ani.
În ce stadii sunt depistaţi românii şi ce se mai poate face în privinţa remedierii auzului?
În general, pacienţii vin destul de târziu la audiolog. Din acesta cauză, de cele mai multe ori, protezarea auditivă este singura variantă care îi mai poate ajuta.
Care sunt cele mai frecvente cauze ale pierderii de auz la adult versus copii?
La adulţi întâlnim următoarele cauze:
- vârsta;
- diminuarea acuităţii auditive datorită îmbătrânirii, care poartă denumirea de prezbiacuzie;
- tumori cerebrale – un neurinom acustic (tumoră benignă a nervului auditiv);
- intoxicaţie medicamentoasă – unele antibiotice, aspirina, diureticele;
- infecţiile – parotidita epidemica (oreion), meningită;
- infecţii congenitale – toxoplasmoza, rubeola, citomegalovirus (CMV), herpes, sifilis;
- anomalii congenitale;
- traumatismele sonore - zgomotele puternice (peste 90 decibeli);
- boala Meniere – afecţiune a urechii interne ce se manifestă, printre alte, prin scăderea auzului, zgomote în urechi şi vertije;
- variaţiile bruşte de presiune – în timpul zborului, înotului sau a exerciţiilor intense;
La copii sunt întâlnite următoarele cauze:
- prematuritate, suferinţa severă la naştere, alte infecţii congenitale, infecţii postnatale (meningita bacteriană, septicemii), medicamente ototoxice administrate gravidei sau copilului;
- defecte genetice, cauzele frecvente ale surdităţii, cauzează pierderea auzului la naştere sau, în unele cazuri, cu debut mai tardiv sau evoluţie progresivă.
Cele mai frecvente cauze ale deficienţei de auz la sugarii şi copiii mai mari sunt:
-infecţii ale urechii si otita medie secretorie;
-acumularea cerumenului;
-coleasteatom;
-leziuni traumatice craniene;
- expunerea la zgomote intense, inclusiv muzica puternică;
- anumite infecţii virale (cum ar fi oreionul);
- utilizarea unor medicamente (cum ar fi antibiotice aminoglicozidice sau diuretice tiazidice);
- tumori;
- leziuni provocate de creioane sau alte obiecte străine care pot penetra urechea.
În ce măsura este posibilă recuperarea auzului şi ce presupune depistarea la timp a hipoacuziei atât la copii, cât şi la adulţi?
Dacă vorbim de o hipoacuzie temporară, soluţiile de ameliorare pot fi medicamentoase sau chirurgicale. Dacă hipoacuzia este permanentă – nervul auditiv este lezat - protezarea auditivă este singura soluţie de reabilitare a funcţiei auditive. Cel mai bun mod să depistezi o hipoacuzie este testarea de auz. Copiii cu dizabilitate auditivă care au primit implanturi cohleare cu un aparat auditiv electronic înainte de vârsta de 12 luni învaţă să înţeleagă mai repede limba vorbită şi sunt mai predispuşi să dezvolte limba vorbită ca formă exclusivă de comunicare.
La ce ar trebui să fie atenţi părinţii legat de auzul copiilor?
Părinţii ar trebui sa fie atenţi la copii dacă răspund, dacă întorc capul când sunt strigaţi, dacă atunci când li se vorbeşte înţeleg totul. Suspiciunea de hipoacuzie ar trebui să fie ridicată la copiii cu: vegetaţiile adenoide, alergii palatoschizis, frecvente infecţii ale urechii, traumatisme craniene, oreion, meningită, encefalită, expunerea la plumb, expunerea prelungită la zgomot. Otita seroasă medie, acută şi cronică, este cea mai comună cauză de pierdere a auzului de copii.
Ce ar trebui să ştie românii legat de sănătatea urechii si controalele preventive?
Pentru a preveni apariţia hipoacuziei este recomandat evitarea expunerii la zgomote puternice – indiferent că sunt zgomote recreaţionale cum e muzica sau vorbim de un mediu de lucru zgomotos. De asemenea, sunt indicate un consult şi o testare a auzului cel puţin o dată pe an sau atunci când apar primele semne de scădere a auzului.
