Un vaccin împotriva poliomielitei mai accesibil şi cu risc mai scăzut ar putea fi la orizont, după descoperirile unei echipe de cercetători de la Universitatea Leeds. Poliovirusul se răspândeşte cu uşurinţă prin aer şi prin contactul cu suprafeţe contaminate. Înainte de introducerea vaccinării în masă, poliomielita era una dintre principalele cauze de paralizie şi deces la copii. Oamenii de ştiinţă speră să eradicheze pentru totdeauna poliomielita cu noua generaţie de vaccinuri.
Poliomielita, o boală extrem de contagioasă care afectează mai ales copiii mici şi care poate invada sistemul nervos şi provoca paralizie în cazuri grave, a fost declarată eradicată în Europa în 2002, datorită succesului programelor de vaccinare, care poate preveni poliomielita şi complicaţiile pe care le poate cauza.
Acum cercetătorii au făcut un pas important către producerea unui vaccin împotriva poliomielitei mai accesibil şi cu un risc mai scăzut, utilizând particule asemănătoare virusului (VLP), care sunt formate din componentele de suprafaţă ale poliovirusului. Aceste particule imită învelişul proteic exterior al poliovirusului, dar sunt goale în interior. Asta înseamnă că nu există niciun risc de infecţie, dar VLP determină totuşi reacţia sistemului imunitar.
Acum, un proiect de cercetare condus de specialiştii în virusologie moleculară la Universitatea din Leeds, a testat eficacitatea utilizării diferitelor celule de drojdie, insecte, mamifere şi plante ca sisteme de expresie pentru a genera VLP.
Într-o cercetare publicată în revista Nature Communications, constatările arată că VLP produse atât în celule de drojdie, cât şi în celule de insectă pot fi la fel de eficiente sau chiar mai eficiente decât vaccinul actual cu virus inactivat împotriva poliomielitei (IPV), care creează un răspuns al sistemului imunitar prin utilizarea unei versiuni moarte a poliovirusului.
„Lucrăm deja cu parteneri comerciali pentru a produce următoarea generaţie de vaccinuri împotriva poliomielitei. Deşi nu ştim încă când acestea vor fi disponibile pe scară largă, suntem mult mai aproape de un viitor fără poliomielită”, a declarat marţi, profesorul Nicola Stonehouse, şeful catedrei de biologie moleculară la facultatea de biologie moleculară şi celulară a Universităţii din Leeds şi unul dintre autorii principali ai lucrării, într-un comunicat.
Vaccinurile antipolio existente
În prezent, producerea IPV este relativ costisitoare, deoarece necesită niveluri ridicate de bioconţinere pentru a minimiza riscul scăpării poliovirusurilor vii, care ar putea duce la apariţia unor focare epidemice. Pe de altă parte, aceste VLP la care lucrează cercetătorii nu sunt infecţioase şi nu ar trebui să fie manipulate în condiţii de biosecuritate atât de stricte.
Vaccinul oral împotriva poliomielitei (OPV), care conţine un virus viu, dar slăbit, este, de asemenea, utilizat în vaccinarea împotriva poliomielitei.
Viitoarele vaccinuri împotriva poliomielitei
Cu toate acestea, odată ce toate tulpinile rămase de poliovirus sălbatic au fost eradicate cu succes, utilizarea VPO va trebui să înceteze pentru a elimina un risc redus de circulaţie a variantei de poliovirus care poate fi asociată cu utilizarea acestuia.
În populaţiile în care un număr mare de persoane nu sunt vaccinate, iar canalizarea este deficitară, astfel de tulpini pot provoca o epidemie prin contact cu fecalele, adesea prin intermediul apei contaminate.
În acest moment, IPV este singurul vaccin împotriva poliomielitei disponibil pentru populaţie, însă procedurile de fabricaţie costisitoare îl fac inaccesibil pentru ţările cu venituri mici.
Vaccinurile de tip VLP neinfecţioase sunt mai uşor de produs decât cele IPV actuale şi cercetările au arătat că acestea sunt mai stabile la temperatură, datorită modificării genetice a învelişului exterior. Deoarece sunt neinfecţioase, acest lucru înseamnă că producţia lor va fi mai puţin costisitoare, contribuind la îmbunătăţirea accesului echitabil la vaccinare.
„OMS, atunci când analizează priorităţile de cercetare şi dezvoltare pentru noua generaţie de vaccinuri împotriva poliomielitei, a identificat de timpuriu VLP ca o tehnologie care ar putea fi un instrument ideal, în special pentru perioada post-eradicare, cu scopul ca noa generaţie de vaccinuri împotriva poliomielitei să fie rentabile şi sigure de produs de către producătorii din ţările în curs de dezvoltare în beneficiul unei aprovizionări globale", a declarat la rândul său, dr. Martin Eisenhawer, persoana de contact din partea OMS pentru dezvoltarea noii generaţii de vaccinuri împotriva poliomielitei şi a consorţiului VLP condus de Universitatea Leeds.
Un vaccin împotriva poliomielitei mai accesibil şi cu risc mai scăzut ar putea fi la orizont, după descoperirile unei echipe de cercetători de la Universitatea Leeds. Colaborarea internaţională de cercetare, care a fost finanţată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), a inclus, de asemenea, cercetători de la Universitatea din Oxford, Agenţia de reglementare pentru medicamente şi produse medicale (MHRA) din Regatul Unit, Centrul John Innes, Institutul Pirbright, Universitatea din Florida şi Universitatea Reading. Datele structurale au fost colectate cu ajutorul unui microscop crio-electronic la Diamond Light Source. Poliovirus. Universitatea Leeds, 11 martie 2025.
„Printr-o colaborare extinsă cu consorţiul de cercetare, producătorii de vaccinuri şi Iniţiativa globală de eradicare a poliomielitei (GPEI), ne apropiem de acest obiectiv cu noile evoluţii. Această cercetare arată că o nouă soluţie critică de vaccin împotriva poliomielitei este la orizont. Acesta ar fi un nou instrument esenţial nu numai pentru a obţine, ci şi pentru a susţine eradicarea globală a poliomielitei şi pentru a garanta - într-un mod echitabil - că niciun copil de pretutindeni nu va mai fi paralizat vreodată de vreun virus al poliomielitei. Este vorba despre a ne asigura că, odată ce poliomielita este eradicată, ea va rămâne eradicată”, a adăugat cercetătorul.
Astfel de VLP sunt deja utilizate în vaccinurile împotriva hepatitei B şi a virusului papiloma uman (HPV) - iar cercetătorii lucrează de peste un deceniu pentru a aplica această tehnologie de succes în vederea eradicării poliomielitei.
Următoarea generaţie de vaccinuri împotriva poliomielitei va fi probabil produsă în celule de drojdie sau de insectă, deoarece cercetarea a arătat că acestea au fost eficiente atunci când au fost testate pe şobolani şi şoareci. Aceste sisteme de expresie celulară sunt, de asemenea, preferate de companii şi sunt utilizate pentru vaccinările existente, datorită costului lor scăzut.
Poliomielita este o boală extrem de infecţioasă, cauzată de poliovirusuri, care poate fi prevenită prin vaccinare. Poliovirusurile se pot transmite uşor şi silenţios în zone geografice întinse.
Majoritatea persoanelor infectate nu dezvoltă simptome, dar dacă virusul invadează sistemul nervos, poate provoca paralizie flască acută (PFA) în câteva ore. Mai puţin de 1% din infecţii duc la paralizie ireversibilă.
Ultimul caz indigen cauzat de o infecţie cu poliovirus sălbatic în Europa a fost raportat în 1998, făcând ca acestă boală să fie uitată de majoritatea persoanelor din Uniunea Europeană/Spaţiul Economic European (UE/SEE). Regiunea europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS Europa) a fost declarată liberă de poliomielită în iunie 2002, ca urmare a succesului programelor de imunizare, de supraveghere şi de răspuns la focare
Între septembrie şi decembrie 2024, patru ţări din UE/SEE, Finlanda, Germania, Polonia, Spania şi Regatul Unit, au raportat detectarea poliovirusului circulant de tip 2 derivat din vaccin (cVDPV2) în probe de la staţiile de testare a apei reziduale.
Este pentru prima dată când cVDPV2 a fost detectat în ţările UE/SEE în urma supravegherii mediului.
Până în prezent, nu au fost raportate cazuri de poliomielită la om, iar UE/SEE continuă să fie liberă de poliomielită, însă astfel de descoperiri necesită o vigilenţă sporită, potrivit rapoartelor Centrului European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC).
