Cercetătorii au demonstrat că expunerea la antibiotice în copilăria timpurie ucide bacteriile sănătoase din tractul digestiv şi poate provoca astm şi alergii.
Un studiu, publicat în Mucosal Immunology, oferă cele mai puternice dovezi de până acum, referitoare la faptul că există o legătură cauzală, care a tot fost observată în timp, între expunerea la antibiotice, în copilăria timpurie, şi dezvoltarea ulterioară a unor boli precum astmul şi alergiile.
„Implicaţiile practice sunt simple: evitaţi utilizarea antibioticelor la copiii mici, ori de câte ori puteţi, întrucât pot creşte riscul unor probleme semnificative, pe termen lung, cum ar fi alergiile şi astmul”, a declarat autorul principal al studiului, Martin Blaser, directorul centrului pentru biotehnologie avansată şi medicină de la Rutgers, Statele Unite.
Echipa format din cercetători de la Rutgers, universitatea din New York şi universitatea din Zürich, au remarcat în studiul recent publicat că antibioticele, „printre cele mai utilizate medicamente la copii, afectează comunităţile de microbiom intestinal şi funcţiile metabolice. Aceste modificări ale structurii microbiomului pot avea un impact asupra imunităţii gazdei”.
În prima parte a experimentului, cercetătorii au administrat unor şoareci de cinci zile apă, azitromicină sau amoxicilină. Când şoarecii s-au maturizat, cercetătorii i-au expus la un alergen comun, derivat din acarienii de praf de casă. Şoarecii care au primit oricare dintre antibiotice, în special azitromicina, au prezentat rate ridicate de răspunsuri imune, adică, alergii.
În a doua şi a treia parte a experimentului, cercetătorii au testat ipoteza conform căreia, expunerea timpurie la antibiotice (dar nu şi expunerea de mai târziu) provoacă alergii şi astm prin uciderea unor bacterii intestinale sănătoase care susţin dezvoltarea corectă a sistemului imunitar.
Cercetătorii au transferat mai întâi probe fecale, bogate în bacterii, de la primul set de şoareci, la un al doilea set de şoareci adulţi, fără expunere anterioară la bacterii sau germeni. Unii au primit probe de la şoarecii cărora li s-a administrat azitromicină sau amoxicilină în copilărie. Alţii au primit probe normale de la şoareci care au primit apă.
Şoarecii care au primit probe modificate de antibiotice nu au fost mai predispuşi decât alţi şoareci să dezvolte răspunsuri imune la acarienii de praf de casă, la fel cum persoanele care primesc antibiotice la vârsta adultă nu sunt mai predispuse să dezvolte astm sau alergii decât cei care nu primesc aceste medicamente.
Lucrurile au fost însă diferite pentru generaţia următoare. Descendenţii şoarecilor care au primit probe modificate cu antibiotice au reacţionat mai mult la acarienii de praf de casă decât cei ai căror părinţi au primit probe nealterate de antibiotice, la fel cum şoarecii care au primit iniţial antibiotice ca pui au reacţionat mai mult la alergeni decât cei care au primit apă.
„Acesta a fost un experiment atent controlat. Singura variabilă în prima parte (a studiului) a fost expunerea la antibiotice. Singura variabilă în celelalte două părţi ale studiului a fost dacă amestecul de bacterii intestinale au fost afectate de antibiotice sau nu. În rest, totul a fost identic la aceşti şoareci”, a precizat Blaser.
„Aceste experimente oferă dovezi puternice că antibioticele provoacă răspunsuri imune nedorite, prin efectul lor asupra bacteriilor intestinale, dar numai dacă bacteriile intestinale sunt modificate în copilăria timpurie”, a mai precizat cercetătorul.
