Cercetările efctuate pe şoarecii de laborator şi pe oameni sugerează că acidul propionic folosit pe scară largă pentru conservarea alimentelor poate afecta acţiunea insulinei şi poate duce la creşterea în greutate, afirmă cercetătorii americani şi israelieni.
Acidul propionic este un acid gras cu catenă scurtă care are efecte puternice antimucegai şi este în general recunoscut ca fiind sigur şi este produs în mod endogen de către microbiota intestinală, spun cercetătorii.
Dar, dr. Amir Tirosh de la Centrul Medical Sheba, din Tel-Hashomer, Israel şi colegii săi au descoperit că agentul stimulează glicogenoliza şi hiperglicemia la şoareci prin creşterea concentraţiilor plasmatice de glucagon şi a proteinelor de legare a acizilor graşi 4 (FABP4). Şoarecii cu deficit de FABP4 şi şoarecii lipsiţi de receptori de glucagon la ficat au fost protejaţi de efectele sale.
În plus, în comparaţie cu şoarecii din grupul de control, pe parcursul a 20 de săptămâni, şoarecii cărora li s-a administrat apă potabilă cu concentraţii de propionat similar concentraţiilor din alimentele conservate s-au îngrăşat şi au avut o rezistenţă mai mare la insulină.
Totodată, într-un studiu dublu, controlat cu placebo, efectuat cu 14 voluntari umani ” supli şi sănătoşi", adăugarea unei cantităţi suplimentare de propionat la o masă mixtă a crescut concentraţiile de glucagon şi FABP4 şi a crescut rezistenţa la insulină.
Mai mult, examinarea probelor serice de la 160 de voluntari supraponderali şi obezi care au participat la un alt studiu cu o durată de 2 ani a arătat că propionatul din plasmă a scăzut odată cu pierderea în greutate. O scădere mai mare a propionatului seric după 6 luni a fost asociată cu o îmbunătăţire semnificativă a rezistenţei la insulină. Acesta rezultat a fost atins indiferent de intervenţia dietetică sau de greutatea corporală iniţială. Acesta a servit astfel ca un indicator independent de îmbunătăţire a sensibilităţii la insulină.
Acestea date, sugerează că ”propionatul poate activa o creştere a semnalelor de contra-reglementare a insulinei, care conduc la rezistenţa la insulină şi la hiperinsulinemie, care, în timp, pot stimula adipozitatea şi anomaliile metabolice”.
Dr. Tirosh a declarat pentru Reuters că ”proporţiile epidemiei de obezitate şi diabet sunt atribuite, cel puţin parţial, expunerii la factorii de mediu şi nutrienţi încă neidentificaţi, efectele metabolice ale multor conservanţi alimentari şi aditivi care au fost încorporaţi în dieta noastră în ultimele câteva decenii”.
Cercetătorii sunt de părere că există o mare diferenţă între efectele acidului propionic asupra sănătaţi atunci când acesta este produs natural de microbiota intestinală din fermentarea legumelor şi cerealelor spre deosebire de cel artificial, înglobat în produsele alimentare procesate.
De asemenea studiul evidenţiază rolul concentraţiilor mari de propionat care sunt absorbite rapid în circulaţie. Excesul de acid propionic adăugat peste cel produs de organism contracarează efectele benefice ale propionatului, care în mod natural se găseşte în concentraţii foarte scăzute în sânge.
”Studiul ilustrează potenţialul mare de oportunităţi preventive împotriva bolilor comune prin analizarea componentelor moleculare ale alimentelor. Acidul propionic este un astfel de ingredient şi poate avea implicaţii importante pentru sănătate”, a delarat la rândul său autorul principal al cercetării dr. Gökhan S. Hotamisligi de la Harvard.
