Alergiile sezoniere la diferite tipuri de iarbă sau polen de copac sunt mai frecvente la persoanele cu tulburări de anxietate, în timp ce pacienţii cu depresie sunt mai susceptibili de a suferi de alergii perene declanşate de alergeni, cum ar fi părul animalelor. În schimb, alergiile la alimente şi la medicamente nu au fost afectate de aceste tulburări psihosociale.
Cercetătorii au intervievat mai mult de 1.700 de persoane din zona Augsburg, Germania, în legătură cu alergiile lor. Condusă de Claudia Traidl-Hoffmann, directoare la Univeristy Center for Health Sciences la University Hospital Augsburg (UNIKA-T) şi profesoară de medicină de mediu la Universitatea Tehnică din Munchen, echipa a făcut diferenţa între alergiile perene sau non-sezonale – cum ar fi cele declanşate de praful din casă sau părul animalelor, alergiile sezonale cauzate de exemplu de polen şi alergiile la alte substanţe, ca mâncarea.
De asemenea, participanţii la studiu au răspuns la întrebări legate de sănătatea lor psihologică. Punctele principale au fost depresia, tulburările generalizate de anxietate – ce afectează aspectele vieţii de zi cu zi - şi stresul mintal acut.
”Există studii ce se concetrează pe componentele psihologice ale bolilor de piele sau ale astmului alergic. Pentru prima dată, am fost capabili însă să arătăm o conexiune cu alergiile sezonale”, a explicat autoarea principală a lucrării Katharina Harter, citată de sciencedaily.com.
În jur de un sfert din cei chestionaţi (27,4%) au relatat că sufereau din alergii, 7,7% perene, 6,1% sezonale şi 13,6% alte forme de reacţii alergice.
Cercetările au arătat că persoanele cu tulburări generalizate de anxietate au suferit de asemenea mai des din cauza alergiilor la polen. O poibilă explicaţie pentru acest lucru ar fi faptul că persoanele cu alergii persistente dezvoltă strategii diferite pentru a face faţă stresului, ceea ce îi protejează de tulburările de anxietate.
Pe de altă parte, a existat o corelaţie pozitivă între alergiile perene şi depresie sau episoade depresive. Oricum, structura studiului nu a permis clarificarea faptului conform căruia depresia în sine ar fi un factor de risc pentru alergii. Ceea ce a surprins echipa de cercetare a fost faptul că factorii psihologici au avut o foarte mică influenţă asupra apariţiei alergiilor la mâncare şi medicamente.
Factorii posibil atenuanţi ce ar putea compromite relaţiile cauzale au fost excluse statistic în acest studiu. Aceştia au inclus vârsta, statutul de fumător/nefumător/sexul şi predispoziţiile familiale (de exemplu pentru astmul alergic). Oricum, Harter de asemenea a subliniat punctele slabe ale studiului: „Avem o medie relativ ridicată de vârstă, 61 de ani, deci persoanele tinere nu sunt reprezentate corespunzător. De asemenea, descoperirile au la bază raportările personale şi nu diagnosticele oficiale de alergie. Dar avem mostre de sânge de la toţi participanţii şi intenţionăm să verificăm ştiinţific acest punct”, a confirmat ea.
