Utilizarea antibioticelor rămâne frecventă pentru tratamentul infecţiilor tractului respirator inferior. Obiectivul unui nou studiu a fost de a evalua impactul utilizării antibioticelor asupra duratei şi severităţii infecţiei acute a tractului respirator inferior (ITRI).
Într-un studiu prospectiv de amploare, realizat în cadrul asistenţei medicale primare şi de urgenţă din Statele Unite, antibioticele nu au avut un impact măsurabil asupra severităţii sau duratei tusei cauzate de o ITRI acută.
De asemenea, pacienţii au avut aşteptări nerealiste în ceea ce priveşte durata ITLR şi efectul antibioticelor, sunt concluziile autorilor.
Cercetătorii au analizat datele de bază a 718 de pacienţi americani adulţi, care s-au prezentat la centrele de asistenţă medicală primară sau de urgenţă, plângându-se în principală de tuse şi simptome compatibile cu o ITRI.
Dintre aceştia, unui procent de 29% i s-a prescris un antibiotic la momentul iniţial. Cele mai frecvente antibiotice au fost amoxicilină-clavulanat, azitromicină, doxiciclină şi amoxicilină la 85% dintre pacienţi.
Pacienţii credeau că administrarea unui antibiotic ar reduce durata bolii lor cu aproape 4 zile, însă cercetătorii au ajuns la concluzia că furnizarea unui antibiotic nu a avut niciun efect asupra duratei sau severităţii generale a tusei, inclusiv la pacienţii cu infecţii virale, bacteriene şi mixte.
Utilizarea antibioticelor nu a oferit niciun impact măsurabil asupra severităţii sau duratei tusei, chiar dacă era prezentă o infecţie bacteriană, a constatat un studiu prospectiv de amploare, realizat pe persoane care au solicitat tratament în cadrul serviciilor de îngrijire primară sau de urgenţă pentru infecţii ale tractului respirator inferior, scriu autorii.
Studiul, realizat de cercetătorii de la Centrul medical al universităţii americane Georgetown, a apărut luni, în Journal of General Internal Medicine.
„Infecţiile tractului respirator superior includ, de obicei, răceala obişnuită, durerile în gât, infecţiile sinusurilor şi infecţiile urechii şi au modalităţi bine stabilite pentru a determina dacă trebuie administrate antibiotice", spune autorul principal al studiului, dr. Dan Merenstein, profesor de medicina familiei la facultatea de medicină a universităţii Georgetown.
Infecţiile tractului respirator inferior tind să aibă potenţialul de a fi mai periculoase, deoarece aproximativ 3% până la 5% dintre pacienţi fac pneumonie. Întrucât accesul la o radiografie este mai greoi, ar putea fi motivul pentru care medicii încă mai administrează antibiotice fără alte dovezi care să ateste o infecţie bacteriană.
În plus, pacienţii au ajuns să se aştepte la antibiotice pentru o tuse, chiar dacă acestea nu ajută, spune medicul.
Antibioticele prescrise în acest studiu pentru infecţiile tractului inferior au fost cele utilizate în mod obişnuit pentru tratarea infecţiilor bacteriene, dar analiza cercetătorilor a arătat că pentru 29% dintre cei cărora li s-a administrat un antibiotic în timpul vizitei medicale iniţiale, nu a existat niciun efect asupra duratei sau severităţii generale a tusei în comparaţie cu cei care nu au primit un antibiotic.
Medicii cunosc, dar probabil supraestimează, procentul de infecţii ale tractului inferior care sunt bacteriene; de asemenea, probabil că îşi supraestimează capacitatea de a distinge infecţiile virale de cele bacteriene, screde dr. Mark H. Ebell, autor al studiului şi profesor la Colegiul de Sănătate Publică de la Universitatea din Georgia.
„În această analiză, 29% dintre persoane au primit un antibiotic, în timp ce doar 7% au primit un antiviral. Însă majoritatea pacienţilor nu au nevoie de antivirale, deoarece există doar două virusuri respiratorii pentru care avem medicamente pentru a le trata: gripa şi SARS-COV-2. Nu există niciunul pentru toate celelalte virusuri", a declarat medicul într-un comunicat al universităţii Georgetown.
Pentru a determina dacă a existat o infecţie bacteriană sau virală reală prezentă, dincolo de simptomele autodeclarate de tuse, anchetatorii au confirmat prezenţa agenţilor patogeni cu ajutorul unor teste de laborator avansate, pentru a căuta rezultate microbiologice clasificate ca fiind doar bacterii, doar virusuri, atât virusuri, cât şi bacterii, sau niciun organism detectat.
Foarte important, pentru cei cu o infecţie bacteriană confirmată, durata de timp până la rezolvarea bolii a fost aceeaşi pentru cei care au primit un antibiotic faţă de cei care nu au primit unul - aproximativ 17 zile.
Utilizarea excesivă a antibioticelor poate duce la ameţeli, greaţă, diaree şi erupţii cutanate, împreună cu aproximativ 4% şanse de apariţie a unor efecte adverse grave, inclusiv anafilaxie, care este o reacţie alergică severă, care pune viaţa în pericol; sindromul Stevens-Johnson, o afecţiune rară şi gravă a pielii şi a membranelor mucoase; şi diaree asociată cu Clostridioides difficile.
O altă preocupare semnificativă a utilizării excesive a antibioticelor este rezistenţa. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a publicat o declaraţie la 4 aprilie 2024, în care se afirmă că „se aşteaptă ca rezistenţa antimicrobiană necontrolată [datorată utilizării excesive a antibioticelor] să reducă speranţa de viaţă şi să conducă la cheltuieli de sănătate şi pierderi economice fără precedent".
„Ştim că tusea poate fi un indicator al unei probleme grave. Este cel mai frecvent motiv legat de boală care necesită o vizită la un cabinet de îngrijire ambulatorie, reprezentând aproape 3 milioane de vizite în ambulatoriu şi peste 4 milioane de vizite la departamentul de urgenţă anual", spune dr. Merenstein.
Simptomele grave ale tusei şi modul în care acestea trebuie tratate în mod corespunzător trebuie să fie studiate mai mult, poate într-un studiu clinic randomizat, deoarece acest studiu a fost observaţional şi nu au existat studii randomizate care să analizeze această problemă peste zece ani (2012) au mai precizat specialiştii americani.
