Ambalajele alimentare din plastic conţin substanţe nocive. Cercetătorii au descoperit până la 9936 de substanţe chimice diferite într-un singur produs din plastic folosit ca ambalaj alimentar.
S-ar putea să fie timpul să renunţaţi la recipientele de plastic şi la pungile cu fermoar pentru depozitarea alimentelor, recomandă specialiştii în sănătate.
Plasticul este un material foarte complex care poate conţine multe substanţe chimice diferite, dintre care unele pot fi dăunătoare. Acest lucru este valabil şi pentru ambalajele din plastic pentru alimente.
Un nou studiu a descoperit că aceste materiale de ambalare a alimentelor de zi cu zi pot da naştere unui cocktail de substanţe chimice, potenţial dăunătoare, care pot ajunge direct în alimentele împachetate.
Cercetătorii din Norvegia spun că au descoperit aproape 10.000 de substanţe chimice diferite într-un singur produs de ambalare a alimentelor!
Un studiu publicat recent în revista Environmental Science & Technology, realizat de cercetătorii de la Universitatea Norvegiană de Ştiinţă şi Tehnologie, a testat 36 de produse diferite de ambalare a alimentelor din plastic din Germania, Norvegia, Coreea de Sud, Marea Britanie şi Statele Unite.
Interfereează cu hormonii şi metabolismul
Constatările au fost îngrijorătoare, întrucât în aproape toate articolele au fost identificate substanţe care interferează cu hormonii şi metabolismul organismului uman.
Cercetătorii au folosit o abordare pe două direcţii pentru a afla ce substanţe chimice se ascund în plastic.
În primul rând, au extras toate substanţele chimice din fiecare produs din plastic folosind metanol.
Apoi, au trecut aceste amestecuri chimice printr-o serie de teste de laborator pentru a vedea dacă ar putea activa sau bloca anumiţi receptori umani implicaţi în reglarea hormonilor şi a metabolismului nostru.
Cercetătorii au inclus receptori pentru estrogen, testosteron şi regulatori metabolici cheie, cum ar fi receptorul de proliferare a peroxisomului şi receptorul pregnane X (PXR) care joacă un rol în reglarea zahărului din sânge şi a metabolismului grăsimilor.
În domeniul biologiei moleculare, receptorul pregnane X, cunoscut şi sub denumirea de receptor nuclear sensibil la steroizi şi xenobiotice sau subfamilia 1 a receptorilor nucleari, grupa I, membru 2 este o proteină care la om este codificată de gena NR1I2.
Rezultatele au fost revelatoare
Echipa a descoperit că 33 din cele 36 de produse din plastic conţineau substanţe chimice care activau receptorul pregnan X, care este implicat în detoxifierea substanţelor străine, dar care joacă, de asemenea, un rol în reglarea zahărului din sânge şi a metabolismului grăsimilor.
Douăzeci şi trei de produse conţineau substanţe chimice care activau receptorul proliferatorului de peroxisom, considerat „regulatorul principal” al dezvoltării celulelor adipoase.
În 14 produse au fost găsite substanţe chimice care blochează receptorii de testosteron, în timp ce în 18 produse au fost detectate substanţe chimice care imită estrogenul.
„Am descoperit până la 9.936 de substanţe chimice diferite într-un singur produs din plastic folosit ca ambalaj alimentar”, afirmă coautorul studiului, Martin Wagner, profesor la departamentul de biologie al NTNU, într-un comunicat.
Ceea ce este deosebit de îngrijorător este faptul că expunerea la aceste substanţe chimice care perturbă hormonii a fost legată de o serie de probleme de sănătate, inclusiv obezitate, diabet, fertilitate redusă şi anumite tipuri de cancer. Copiii sunt deosebit de vulnerabili la aceste efecte.
Din păcate, cercetătorii nu ştiu exact care sunt aceste substanţe chimice problematice. Oamenii de ştiinţă au folosit spectrometria de masă de înaltă rezoluţie pentru a încerca să identifice compuşii chimici specifici din materialele plastice. Dar este ca şi cum ai căuta acul în carul cu fân. Un singur articol din plastic poate conţine mii de substanţe chimice diferite, dintre care multe sunt necunoscute sau puţin studiate.
Unii dintre suspecţii obişnuiţi care au apărut la scanare au fost bisfenolul A (BPA) şi ftalaţii. Aceştia sunt perturbatori hormonali bine cunoscuţi care au fost deja restricţionaţi în anumite produse, cum ar fi biberoanele pentru copii.
Totuşi, studiul sugerează că şi materialele plastice fără BPA conţin alte substanţe chimice care perturbă sistemul endocrinologic şi care nu au fost încă identificate.
Afectează semnalele corpului
Într-un al doilea studiu, cercetătorii au analizat diferite combinaţii de substanţe chimice din plastic pentru a vedea posibilul efect pe care acestea îl au asupra receptorilor cuplaţi cu proteina G. Aceşti receptori joacă un rol important în transmiterea de semnale în organism.
„Am identificat 11 combinaţii de substanţe chimice din produsele din plastic care afectează aceşti receptori de semnal”, notează Wagner.
Cercetătorii au găsit câteva tipare interesante. Materialele plastice fabricate din PVC (clorura de polivinil), PUR (materialul poliuretanic) şi LDPE (polietilena de joasă densitate), în general, au eliminat mai multe substanţe chimice toxice în comparaţie cu cele din PET (tereftalatul de polietilena) şi HDPE (polietilena de înaltă densitate).
Materialele plastice colorate şi imprimate au avut tendinţa de a fi mai rele decât cele simple. Iar alimentele grase, uleioase sau acide sunt mai predispuse să absoarbă substanţele chimice din ambalaje în comparaţie cu alimentele uscate.
Absorbite în organism
În general, rezultatele indică o problemă mult mai amplă - utilizarea a mii de substanţe chimice puţin studiate în materialele plastice, care pot migra în alimente.
Întrucât nici măcar nu se cunoaşte identitatea multora dintre aceste substanţe chimice, ele nu sunt reglementate şi nu există nicio obligaţie pentru producători de a le testa toxicitatea sau efectele pe termen lung asupra sănătăţii.
Cercetătorii spun că descoperirile lor subliniază nevoia urgentă de a regândi modul în care sunt produse materialele plastice.
În locul abordării actuale de tip „cocktail chimic”, o trecere la modele mai simple, cu un număr mai mic de ingrediente bine studiate, ar contribui în mare măsură la îmbunătăţirea siguranţei ambalajelor alimentare.
„Aceste constatări şi cele anterioare arată că plasticul ne expune la substanţe chimice toxice. Ele susţin teoria conform căreia trebuie să reproiectăm plasticul pentru a-l face mai sigur", spune prof. Wagner.
Anterior, nu se ştia dacă substanţele chimice ar putea fi eliberate în mediul înconjurător în condiţii normale sau dacă acestea rămân legate în plastic.
Cu toate acestea, în urmă cu câţiva ani, un alt grup de cercetare a demonstrat că majoritatea produselor din plastic elimină substanţe chimice atunci când sunt scufundate în apă.
Prof. Wagner a făcut, de asemenea, parte din acest grup de cercetare. În timpul studiului, aceştia au descoperit substanţe chimice care pot afecta fertilitatea la om.
Deoarece plasticul conţine atât de multe substanţe chimice diferite, cercetătorii încă nu pot identifica decât câteva dintre ele la un moment dat. Acest lucru înseamnă că se ştiu încă foarte puţin despre efectele pe care le au majoritatea acestor substanţe chimice.
Între timp, ce poate face consumatorul obişnuit?
Deşi este aproape imposibil să evităm complet ambalajele alimentare, cercetătorii sugerează câteva sfaturi:
- transferaţi alimentele din recipientele de plastic în recipiente de sticlă sau oţel inoxidabil pentru depozitare, în special atunci când le reîncălziţi;
- evitaţi să puneţi alimentele fierbinţi în plastic;
- alegeţi alimentele uscate în locul celor uleioase/grase atunci când cumpăraţi produse ambalate.
Prioritizarea alimentelor proaspete, neambalate, este, de asemenea, o modalitate bună de a reduce expunerea la substanţe chimice.
