Cazurile de cancere ale capului şi gâtului asociate cu virusul papiloma uman (HPV), cunoscute sub numele de carcinom cu celule scuamoase la nivelul capului şi gâtului (HNSCC), sunt în creştere rapidă în Statele Unite. Din păcate, se cunosc relativ puţine lucruri despre factorii care contribuie la apariţia acestor tumori şi despre ceea ce face ca unele dintre acestea să fie mai agresive şi mai rezistente la tratament decât altele.
Pentru a determina de ce unii pacienţi răspund mai bine la radioterapie decât alţii, cercetători din cadrul departamentului de otorinolaringologie şi chirurgie a gâtului de la facultatea de medicină UNC şi Centrul de cancer Lineberger Comprehensive au colaborat cu cercetătorii de la Centru de cancer de la Yale şi două programe de cercetare specializate în cancerele capului şi gâtului SPORE şi ECOG-ACRIN.
Împreună, aceştia au publicat luni, un nou studiu în Proceedings of the National Academy of Sciences - PNAS, care relevă faptul că aceste cancere HPV+ de la nivelul capului şi gâtului pot fi împărţite în două subtipuri distincte, care determină modul în care pacienţii vor răspunde la terapie, unul dintre subtipuri fiind mai receptiv la radioterapie.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, un nou mecanism de carcinogeneză HPV prin intermediul studiului, care extinde eforturile tot mai mari de personalizare a tratamentului pentru pacienţii cu HNSCC HPV+.
„Suntem primii care descriu aceste două subtipuri", a declarat dr. Wendell Yarbrough, profesor emerit în chirurgia capului şi gâtului la UNC Lineberger Comprehensive.
„Cu ajutorul acestei cercetări, putem identifica cu fermitate două grupuri de pacienţi şi suntem capabili să asociem subtipul lor tumoral cu rezultatele tratamentului."
În prezent, mulţi pacienţi cu HNSCC HPV+ sunt trataţi cu doze mari de radiaţii combinate cu chimioterapie. Dar efectele secundare - care includ fibroza musculară, dificultăţi de înghiţire şi întărirea arterelor - pot dura o viaţă întreagă.
Terapia personalizată le poate permite oncologilor să facă alegeri mai bune de tratament pentru pacienţi; cu toate acestea, poate fi dificil pentru medici să determine tipul şi intensitatea tratamentului fără a şti cum va răspunde tumora pacientului la terapie.
Pentru a răspunde acestei nevoi, membrii echipei au coordonat o cercetare de cohortă la UNC, bazată pe un grup de pacienţi ale căror date erau disponibile public la universitatea din Chicago şi unele date de validare de la E1308, un studiu clinic naţional de grup cooperant de mari dimensiuni care a fost realizat în Statele Unite prin ECOG-ACRIN.
Apoi au analizat probele de tumori şi au identificat mai multe grupuri de gene co-exprimate. Doar unul dintre aceste seturi de gene co-exprimate a separat tumorile cu expresie ridicată de cele cu expresie scăzută, iar analiza genelor din acest set a constatat că acestea reprezentau ţinte ale unui factor de transcripţie principal numit NF-kB. NF-kB, care joacă roluri importante în inflamaţie şi în moartea celulară şi a fost asociat cu carcinogeneza HNSCC.
Spre surprinderea lor, cercetătorii au descoperit că cele două subtipuri distincte se corelează direct cu rezultatele pacienţilor.
Tumorile cu o activitate scăzută a NF-kB au fost asociate cu un prognostic mai prost, în timp ce tumorile cu o activitate ridicată a NF-kB au fost asociate cu un prognostic mai bun.
Subtipurile identificate prin activitate NF-kB ridicată sau scăzută au fost remarcabil de diferite între ele, de la genele care au suferit mutaţii în cancere, factorii care determină mutaţiile, numărul de mutaţii per cancer, expresia genei HPV, integrarea HPV, metilarea genelor şi infiltrarea anumitor celule imune în tumoră.
Supravieţuirea pacienţilor a fost cea mai evidentă şi importantă distincţie între cele două tipuri de tumori.
Pentru a înţelege mai bine de ce un subtip poate avea rezultate mai bune, cercetătorii au construit modele celulare ale fiecărui subtip în laborator.
„Tumorile cu activitate NF-kB ridicată au fost mai receptive la radioterapie, contribuind potenţial la îmbunătăţirea supravieţuirii pacienţilor", a declarat dr. Yarbrough.
„Ştim că există ceva legat de activarea căii NF-kB care face tumorile mai sensibile la radioterapie, ceea ce ar putea explica cum şi de ce aceşti pacienţi supravieţuiesc mai bine", a menţionat el.
Aceste date ar putea fi folosite pentru a identifica pacienţii a căror terapie poate fi scăzută în intensitate, în siguranţă, pentru a trata tumora, a diminua efectele secundare şi a îmbunătăţi calitatea vieţii.
Acum, că cercetătorii înţeleg mai bine noul mecanism de carcinogeneză a HPV, descoperirile ar putea duce la dezvoltarea unor tratamente noi, personalizate, mai eficiente şi cu mai puţine efecte secundare.
