Într-un proiect interdisciplinar condus de Institutul de Sănătate din Luxemburg (LIH), cercetătorii au arătat că celulele canceroase ale gliblastoamelor – tumori cerebrale solide agresive – manifestă o plasticitate a dezvoltării şi caracteristicile lor fenotipice sunt mai puţin constrânse decât s-a crezut până acum.
Celulele stem canceroase, inclusiv progeniturile lor, sunt capabile să se adapteze la condiţiile de mediu şi să treacă prin transformări reversibile în diverse tipurie de celule, astfel alterându-şi structurile de suprafaţă.
Creşterea tumorilor solide are originea în celulele stem canceroase caracterizate prin markeri specifici de suprafaţă, ce se dezvoltă într-o ordină fixă, ierarhică, au afirmat până acum cercetătorii. În consecinţă, aceste celule stem canceroase sunt responsabile pentru progresia tumorii şi produc tipuri specifice de celule canceroase mai diferenţiate ale căror destin este predeterminat.
Rezultatele implică faptul că noile abordări terapeutice, ce ţintesc structuri specifice de suprafaţă ale celulelor stem canceroase, vor avea o utilitate limitată. Echipa de cercetare şi-a publicat descoperirile în „Nature Communications”.
Glioblastoamele sunt cele mai comune tumori cerebrale maligne. Din cauza creşterii lor rapide, prognosticul pentru cei afectaţi este de obicei sumbru. Mulţi pacienţi speră la noi abordări terapeutice, ce utilizează anticorpi legaţi de medicamente direcţionaţi împotriva markerilor specifici prezenţi la suprafaţa unei subpopulaţii de celule imature ale glioblastomului. Aceşti anticorpi se leagă de suprafaţă, apoi sunt internalizaţi şi omoară celulele stem canceroase.
Rezultatele au sugerat însă că această abordare ar putea fi direcţionată greşit: „Am expus celulele canceroase în laborator la anumiţi stresori, cum ar fi tratamentul cu medicamente sau deficienţa de oxigen. Am fost capabili să arătăm că celulele glioblastomului reacţionează flexibil la asemenea factori de stres şi se transformă simplu în orice moment în tipuri de celule cu un cadru diferit de markeri de suprafaţă”, a explicat autoarea principală a studiului de la Departamentul de Oncologie al LIH dr. Anna Golebiewska, citată de sciencedialy.com.
Această plasticitate le permite celulelor să se adapteze la micromediul lor să ajungă la o heterogenitate favorabilă ce le permit să se susţină şi să crească şi cel mai probabil să scape de asemenea de atacurile terapeutice.
Echipa de oameni de ştiinţă a propus că celulele neoplastice ale altor tipuri de tumori ar putea fi de asemenea mai puţin constrânse de principiile ierarhice definite, dar putând să îşi adapteze caracteristicile la condiţiile mediului.
„Acelaşi fenomen a fost observat în cancerul la sân şi de piele. Această observaţie prezice că terapiile împotriva cancerului direcţionate specific împotriva markerilor celulelor stem canceroase ar putea să nu aibă succres asupra pacienţilor”, a adăugat dr. Golebiewska.
Noile descoperiri ar putea ajuta la optimizarea tratamentelor standard viitoare. În experimente de laborator, cercetătorii au fost capabili să arate că factorii de mediu, ca lipsa de oxigen în combinaţie cu semnale de la micromediul tumorii pot induce modificarea caracteristicilor celulelor canceroase. Acest micromediu, împrejurarea imediată a cancerului, comprimă celulele şi moleculele care influenţează creşterea tumorii.
”Odată ce înţelegem exact ce cauzează plasticitatea tumorilor canceroase, putem dezvolta terapii combinate ce ţintesc semnalele de la baza plasticităţii, îmbunătăţind astfel impactul terapeutic”, a subliniat dr. Golebiewska.
