Cercetătorii spanioli au anunţat luni că au identificat o nouă formă genetică a bolii Alzheimer.
O echipă din cadrul Grupului de cercetare în domeniul bolilor neurologice, al neuroştiinţelor şi al sănătăţii mintale de la Institutul de Cercetare Sant Pau, din Barcelona, a descoperit că purtătorii a două copii ale genei APOE4 au cele mai mari şanse să dezvolte Alzheimer şi să se confrunte cu simptome la o vârstă mai fragedă, au raportat oamenii de ştiinţă luni.
Cercetătorii au evaluat modificările clinice, patologice şi ale biomarkerilor la homozigoţii APOE4 pentru a determina riscul acestora de a dezvolta boala Alzheimer.
Într-un studiu, publicat în revista Nature Medicine, ei au identificat faptul că aproape toate persoanele cu două copii ale genei APOE4 dezvoltă semne ale bolii Alzheimer.
Echipa a descoperit că mai multe de 95% dintre persoanele de peste 65 de ani care au două copii ale genei APOE4 - homozigoţi APOE4 - prezintă caracteristici biologice ale patologiei Alzheimer în creier sau biomarkeri ai acestei boli în lichidul cefalorahidian şi la scanările PET CT.
Aceste descoperiri sugerează că existenţa a două copii ale genei APOE4 ar putea reprezenta o nouă formă genetică a bolii Alzheimer, după cum a explicat dr. Juan Fortea, director al Unităţii de studiilor demenţei din cadrul Serviciului de Neurologie al spitalului, şi ar putea duce la reclasificarea acestei maladii devastatoare şi la schimbarea cercetării, diagnosticării şi abordărilor privind tratamentul bolii Alzheimer, potrivit cercetătorilor.
„Aceste date reprezintă o reconceptualizare a bolii sau a ceea ce înseamnă să fii homozigot pentru gena APOE4. Această genă este cunoscută de peste 30 de ani şi se ştia că este asociată cu un risc mai mare de a dezvolta boala Alzheimer, dar acum ştim că, practic, toate persoanele cu această genă duplicată dezvoltă biologia Alzheimer. Acest lucru este important, deoarece ei reprezintă între 2 şi 3% din populaţie", explică cercetătorul într-un comunicat al Institutului.
Pe baza datelor, cercetătorii spun că, probabil, este vorba de o formă genetică a acestei boli, nu doar de o simplă indicaţie a unui factor de risc.
Se ştie că mutaţiile în trei gene, APP, PSEN1 şi PSEN2, sunt implicate în dezvoltarea bolii Alzheimer cu debut precoce, care este considerată în mod clar genetică şi care poate apărea de la vârsta de 40 de ani, în timp ce variantele altor gene au fost asociate cu un risc crescut de a dezvolta forme sporadice sau tardive.
În plus, se cunoaşte deja că APOE este una dintre genele considerate ca fiind cel mai puternic factor de risc genetic pentru boala Alzheimer cu debut tardiv.
Astfel persoanele cu două copii ale variantei genei APOE4 au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta boala decât persoanele cu cea mai comună versiune a genei APOE, cunoscută sub numele de APOE3.
Aproximativ 2% până la 3% din populaţia generală, sau 15% dintre persoanele cu Alzheimer, au două copii ale variantei APOE4.
Dr. Fortea, de la Universitatea din Barcelona, şi colegii săi au studiat peste 3.000 de creiere donate de la Centrul Naţional de Coordonare pentru Alzheimer din Statele Unite, precum şi date biologice şi clinice despre peste 10.000 de persoane inclusiv 519 homozigoţi APOE4 din cinci cohorte mari multicentrice (din Europa şi Statele Unite) de subiecţi cu biomarkeri ai bolii Alzheimer.
Rezultatele sugerează că practic toţi homozigoţii APOE4 au prezentat patologia Alzheimer şi au avut niveluri mai ridicate de biomarkeri asociaţi bolii la vârsta de 55 de ani, în comparaţie cu indivizii cu gena APOE3.
La vârsta de 65 de ani, peste 95% dintre homozigoţii APOE4 prezentau niveluri anormale de amiloid în lichidul cefalorahidian - o caracteristică patologică timpurie esenţială în boala Alzheimer - iar 75% dintre aceştia aveau scanări pozitive ale amiloidului.
Pe baza acestor rezultate, autorii sugerează că varianta genetică a genei APOE4 nu este doar un factor de risc pentru boala Alzheimer, aşa cum se credea anterior, ci ar putea reprezenta, de asemenea, o formă genetică distinctă a bolii Alzheimer.
„Această reconceptualizare a bolii este similară cu ceea ce am propus în legătură cu sindromul Down, care, până în urmă cu câţiva ani, nu a fost, de asemenea, considerată o formă de Alzheimer determinată genetic”, adaugă dr. Fortea.
Autorii notează că aceste constatări ar putea fi utile pentru dezvoltarea unor strategii de prevenire individualizate, studii clinice şi abordări terapeutice ţintite pentru această populaţie specifică.
În acest sens, dr. Alberto Lleó, cercetător în cadrul Grupului de Neurobiologie a Demenţei de la Institutul de Cercetare Sant Pau şi director al Serviciului de Neurologie din cadrul aceluiaşi spital, subliniază că „datele arată clar că a avea două copii ale genei APOE4 nu numai că creşte riscul, dar şi anticipează apariţia bolii Alzheimer, ceea ce întăreşte necesitatea unor strategii preventive specifice”.
La rândul său, dr. Víctor Montal, care a participat în mod activ la acest studiu în perioada în care a lucrat la Sant Pau şi care în prezent studiază structura moleculară a genei APOE la Centrul de supercomputing din Barcelona, adaugă că „rezultatele subliniază importanţa monitorizării homozigoţilor APOE4 de la o vârstă fragedă pentru intervenţii preventive”.
În timp ce comunitatea ştiinţifică a salutat rezultatele studiului, subliniind că cercetarea adaugă date convingătoare pentru a sugera că persoanele cu două copii ale acestei gene sunt aproape garantate să dezvolte Alzheimer, dacă trăiesc suficient de mult, şi că vor dezvolta această formă de demenţă mai devreme decât persoanele fără această genă, David Curtis, profesor onorific la Institutul de Genetică University College London (UCL), care nu a fost implicat în cercetare, a rămas neconvins.
„Nu văd nimic în această lucrare care să justifice afirmaţia potrivit căreia purtarea a două copii ale APOE4 reprezintă o anumită «formă genetică distinctă» a bolii Alzheimer”, a declarat el „Indiferent de câte (copii) de APOE4 poartă cineva, procesele de bază ale bolii par similare în toate cazurile de Alzheimer”, a precizat acesta.
Totuşi, descoperirile ar putea avea implicaţii în ceea ce priveşte tratamentele pentru Alzheimer care se concentrează pe eliminarea amiloidului din creier.
În studiile clinice, pacienţii cu două copii ale variantei APOE4 au rate mult mai mari de sângerare şi umflături cerebrale asociate cu primul tratament (medicamentul Leqembi/lecanemab-irmb) care s-a dovedit că încetineşte progresia bolii, şi care a fost autorizat complet în iulie anul trecut în Statele Unite. Din acest motiv, unele centre nu tratează aceşti pacienţi, a declarat dr. Reisa Sperling, cercetător în domeniul Alzheimer la Mass General Brigham, care a lucrat la recentul studiu.
Constatările sugerează că aceştia ar trebui trataţi la o vârstă mai fragedă, deoarece „ştim că este foarte, foarte probabil să progreseze rapid spre o afecţiune”, a spus ea.
Dr. Samuel Gandy, cercetător în domeniul bolii Alzheimer la Mount Sinai din New York, a declarat că rezultatele subliniază necesitatea de a înscrie homozigoţii APOE4 în studiile concepute pentru a preveni boala înainte de a dezvolta simptome.
Dr. Reisa Sperling conduce un astfel de studiu.
Heather Snyder de la Alzheimer's Association a declarat că, dacă rezultatele, dacă sunt corecte, ar putea avea implicaţii semnificative asupra modului în care este evaluat riscul de îmbolnăvire şi asupra modului în care sunt dezvoltate tratamentele, potrivit Reuters.
Noua denumire ar fi Alzheimer care se dezvoltă mai târziu în viaţă. Alte forme genetice includ boala Alzheimer cu dominantă autozomală, care este cauzată de mutaţii în trei gene diferite, şi sindromul Down.
O limitare cheie a studiului observaţional este faptul că acesta a implicat în principal persoane de origine europeană. Echipa a declarat că este nevoie de mai multe studii la persoanele de origine africană, o populaţie la care APOE4 pare să transmită un risc mai mic de boală Alzheimer.
