Cercetătorii de la Institutul Salk din Statele Unite au descoperit diferenţe în şabloanele de creştere a neuronilor pacienţilor rezistenţi la inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei.
Inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei (SSRIs) sunt cea mai comună medicaţie prescrisă pentru tulburarea depresivă majoră, însă oamenii de ştiinţă nu înţeleg încă de ce tratamentul nu funcţionează la aproape 30% dintre pacienţii cu depresie.
Noul studiu, prezentat în ”Molecular Psychiatry”, are implicaţii atât pentru depresie, cât şi pentru alte afecţiuni psihiatrice, ca tulburarea bipolară şi schizofrenia, ce implică, de asemenea, anomalii ale sistemului de serotonină din creier.
”Cu fiecare nou studiu, ne apropiem de o înţelegere mai deplină a circuitului neuronal complex ce stă la baza bolilor neuropsihiatrice, inclusiv depresia majoră. Această lucrare, împreună cu alte studii pe care le-am publicat recent, nu numai că furnizează perspective asupra acestui tratament comun, dar şi sugerează că alte medicamente, ca antagonicele serotonergice, ar putea fi opţiuni suplimentare pentru unii pacienţi”, a spus prof. Rusty Cage, autor al studiului şi preşedintele Institutului, citat de sciencedialy.com.
Cauza depresiei este încă necunoscută, dar oamenii de ştiinţă sunt de părere că boala este parţial legată de circuitul serotonergic în creier, din cauză că SSRIs, ce cresc nivelul neurotransmiţătorului serotonină la conexiunile neuronale, ajută la ameliorarea simptomelor multor oameni diagnosticaţi cu depresie. Totuşi, mecanismul motivului pentru care unii oameni răspuns la SSRIs şi alţii nu, rămâne un mister.
Desluşirea puzzle-ului rezistenţei la SSRIs a fost provocatoare pentru că necesită studierea celor 300.000 de neuroni ce folosesc neurotransmiţătorul serotonină pentru comunicare într-un creier format dintr-un total de 100 de miliarde de neuroni.
O metodă prin care oamenii de ştiinţă au depăşit acest obstacol este de a genera aceşti neuroni serotonergici în laborator.
O lucrare anterioară a echipei din ”Molecular Psychiatry” a arătat că non-respondenţii la SSRIs au avut o creşterea a receptorilor pentru serotonină, ceea ce a făcut neuronii hiperactivi în răspunsul la aceasta. Lucrarea din prezent a vrut să examineze non-respondenţii la SSRIs dintr-un alt unghi.
”Am vrut să ştim dacă biochimia serotoninei, expresia genică şi circuitul erau alterate la non-respondenţii la SSRIs, în comparaţie cu respondenţii ce folosescneuroni serotonergici derivaţi de la pacienţii cu depresie. Folosirea neuronilor derivaţi de la pacienţi cu depresie majoră a furnizat o nouă reprezentare a modului prin care respondenţii la SSRIs se compară cu non-respondenţii”, a spus Krishna Vadodaria, coautor al noii lucrări.
Dintr-un studiu clinic pe scară largă asupra 800 de pacienţi cu depresie, cercetătorii au selectat cele mai extreme cazuri de răspunsuri la SSRIs – pacienţii care s-au îmbunătăţit drastic atunci când au luat SSRIs şi pacienţii care nu au avut parte de niciun efect. Echipa a luat mostre de piele de la aceşti pacienţi şi au reprogramat celulele în celule stem pluripotente induse (iPSCs) pentru a crea neuroni serotonergici pe care să îi studieze.
Oamenii de ştiinţă au studiat ţintele serotoninei în neuronii serotonergici ai pacienţilor, inclusiv enzima ce produce serotonina, proteina care o transportă şi enzima care o rupe, dar nu au găsit diferenţe în interacţiunile biochimice la modul în care au răspuns neuronii în baza formei lor.
Neuronii non-respondenţilor la SSRIs au avut proiecţii neuronale mai lungi decât respondenţii. Analiza genelor a arătat că non-respondenţii la SSRIs de asemenea au avut niveluri scăzute ale genelor cheie (protocaderinele PCDHA6 şi PCDHA8), implicate în formarea circuitelor neuronale. Când aceste gene au fost făcute nefuncţionale în neuronii serotonergici (imitând nivelurile scăzute ale genelor observate anterior), neuronii au dezvoltat aceleaşi proiecţii anormale la non-respondenţii la SSRIs.
Aceste caracteristici anormale ar putea duce la prea multă comunicare neuronală în unele zone din creier şi insuficientă în altele, alterând comunicarea în circuitul serotonergi şi explicând de ce SSRIs nu funcţionează mereu la tratarea depresiei.
”Aceste rezultatea contribuie la o nouă cale de examinare, înţelegere şi adresare a depresiei”, a spus Gage.
Următorul pas este de a examina genele protocaderine pentru a înţelege mai bine genetica non-respondenţilor la SSRIs.
