Cercetătorii de la Spitalul pediatric din Philadelphia (CHOP) au descoperit mecanismele din spatele unei anumite molecule implicate în reglarea sensibilităţii la insulină. Descoperirile, care au fost transpuse de la un model preclinic la un studiu pe oameni, pot servi drept bază pentru o potenţială ţintă terapeutică în diabetul zaharat de tip 2 legat de obezitate.
Acest nou studiu gravitează în jurul macrofagelor, celule imunitare care elimină celulele moarte şi repară ţesuturile.
Macrofagele din ţesutul adipos (ATM) menţin ţesutul sănătos şi funcţionând normal. În timp ce îşi îndeplinesc funcţiile esenţiale, aceste macrofage secretă mici vezicule care conţin molecule importante de semnalizare.
Studiile anterioare au sugerat că funcţiile normale ale macrofagelor ajută la prevenirea bolilor metabolice legate de obezitate, dar mecanismele care stau la baza acestora au fost puţin înţelese.
Momentul cheie în acest domeniu de cercetare a fost reprezentat de descoperirea unui micro ARN - o moleculă mică de ARN necodificatoare, responsabilă de controlul anumitor aspecte ale expresiei genice - numit miR-6236.
Cercetătorii au utilizat un model animal preclinic pentru a studia funcţia acestei molecule şi modul în care aceasta contribuie la echilibrarea unora dintre efectele nocive ale obezităţii şi ale diabetului zaharat de tip 2 la nivel celular.
„Acest micro ARN special a fost caracterizat greşit anterior, dar prin intermediul a două modele preclinice de şoareci şi a unui set mare de date privind persoanele cu risc de boli metabolice, am reuşit să confirmăm rolul-cheie pe care îl joacă în reglarea semnalizării insulinei", a declarat autorul principal al studiului, dr. David A. Hill, medic şi cercetător în cadrul Diviziei de Alergie şi Imunologie de la CHOP.
Descoperirile de acest gen arată că sistemul imunitar este esenţial pentru un metabolism sănătos şi sunt promiţătoare pentru dezvoltarea de noi tratamente, a precizat medicul.
Studiul a arătat că miR-6236 este secretat de macrofage în cazurile de obezitate. Atunci când molecula a fost eliminată într-un model preclinic de şoarece, au fost observate mai multe efecte negative, inclusiv rezistenţa la insulină a ţesutului adipos, hiperglicemia, hiperinsulinemia şi hiperlipidemia.
Cercetătorii au constatat că miR-6236 îmbunătăţeşte sensibilitatea la insulină prin suprimarea PTEN, o genă pe care studiile anterioare au legat-o de obezitate şi diabet de tip 2.
În eşantioanele umane, cercetătorii au constatat că miR-6236 a fost printre cele mai detectabile micro ARN-uri găsite în serul pacienţilor cu obezitate.
Se crede că macrofagele secretă miR-6236 în timpul obezităţii pentru a îmbunătăţi sensibilitatea la insulină şi a reduce riscul de hiperglicemie şi intoleranţă la glucoză. Ca atare, nivelurile scăzute ale acestei molecule pot indica faptul că pacienţii au un risc crescut de diabet.
„Cu aceste informaţii, peste câţiva ani am putea analiza dezvoltarea micro ARN-urilor sintetice şi, în cazul miR-6236, există posibilitatea ca acesta să poată fi administrat pacienţilor pentru a îmbunătăţi sensibilitatea la insulină şi a reduce hiperglicemia", a declarat dr. Hill.
Descoperirile au fost publicate pe 25 iunie, în revista Nature Communications.
