Analizele genetice pe scară largă i-au ajutat pe cercetători să descopere interacţiunea dintre mutaţiile genetice care determină apariţia cancerului şi variantele genetice moştenite în cazul unui tip rar de cancer al sângelui.
Cercetătorii de Institutul Wellcome Sanger, Universitatea Cambridge şi alţi colaboratori au combinat diverse seturi cuprinzătoare de date pentru a înţelege impactul mutaţiilor spontane care determină apariţia cancerului, cât şi pe cel al variaţiilor genetice moştenite asupra riscului de a dezvolta neoplasme mieloproliferative (MPN).
Studiul, publicat miercuri în revista Nature Genetics, descrie modul în care variantele genetice moştenite pot influenţa dacă o mutaţie spontană într-o anumită genă creşte riscul de a dezvolta acest cancer rar al sângelui.
Analiza are un impact asupra previziunilor clinice actuale privind dezvoltarea bolii la indivizi, se precizează într-un comunicat al universităţii Cambridge.
Neoplaziile mieloproliferative sunt un grup de cancere rare, cronice, ale sângelui.
În fiecare an, numai în Marea Britanie se înregistrează aproximativ 4.000 de cazuri de MPN [1].
Acestea apar atunci când măduva osoasă produce în exces celule sanguine [2], ceea ce poate duce la formarea de cheaguri de sânge şi sângerări.
MPN pot evolua, de asemenea, în alte forme de cancer al sângelui, cum ar fi leucemia.
În cadrul populaţiei, există o cantitate mare de variaţie naturală între celulele sanguine ale indivizilor, ceea ce poate afecta cantitatea de celule sanguine pe care o are o persoană şi trăsăturile sale particulare.
Acest lucru se datorează faptului că mai multe gene diferite pot influenţa caracteristicile celulelor sanguine la un individ.
În timpul analizelor de sânge de rutină, cercetătorii apelează la informaţiile cunoscute despre aceste gene şi analizează variaţia pentru a obţine un scor de risc genetic, care reprezintă probabilitatea ca individul respectiv să dezvolte o boală pe parcursul vieţii.
NMP au fost legate de mutaţii somatice aleatorii în anumite gene, inclusiv în gena numită JAK2.
Gena JAK2 mutantă este frecvent întâlnită în populaţia globală, iar marea majoritate a acestor persoane nu suferă sau nu dezvoltă MPN.
În timp ce studiile anterioare au identificat peste o duzină de variante genetice moştenite asociate care cresc riscul de MPN, aceste studii nu explică suficient de bine de ce majoritatea persoanelor din populaţie nu dezvoltă boala.
Acest nou studiu, realizat de Institutul Wellcome Sanger şi colaboratorii săi, a combinat informaţii despre mutaţiile somatice cunoscute ca factori de conducere în MPN, variantele genetice moştenite şi scorurile de risc genetic de la persoanele cu această afecţiune.
Echipa a descoperit că variantele moştenite care cauzează variaţia naturală a celulelor sanguine în populaţie au, de asemenea, un impact asupra faptului dacă o mutaţie somatică JAK2 va continua să provoace MPN.
De asemenea, cercetătorii au descoperit că indivizii cu un risc ereditar de a avea un număr mai mare de celule sanguine ar putea prezenta caracteristici ale MPN în absenţa mutaţiilor care determină cancerul, mimând astfel boala.
„Studiul nostru statistic la scară largă a contribuit la completarea lacunelor de cunoştinţe privind modul în care variantele din ADN, atât cele moştenite, cât şi cele somatice, interacţionează pentru a influenţa riscul complex de boală. Prin combinarea acestor trei tipuri diferite de seturi de date, am reuşit să obţinem o imagine mai completă a modului în care aceste variante se combină pentru a provoca tulburări de sânge", a declarat dr. Jing Guo, primul autor de la Institutul Wellcome Sanger şi de la Universitatea din Cambridge.
S-a conştientizat din ce în ce mai mult faptul că bolile umane au cauze complexe care implică o combinaţie de variante genetice moştenite comune şi rare, cu severitate diferită, spune unul dintre coautori, profesorul Nicole Soranzo, de la Wellcome Sanger , Universitatea din Cambridge şi Human Technopole, Italia.
Anterior, a arătat că variaţia parametrilor şi funcţiilor celulelor sanguine are o variabilitate genetică complexă, evidenţiind mii de modificări genetice care afectează diferite funcţii genetice.
„Aici, arătăm pentru prima dată că variantele comune ale acestor gene afectează, de asemenea, cancerele sanguine, independent de mutaţiile somatice cauzale. Acest lucru confirmă o nouă contribuţie importantă a variabilităţii normale dincolo de bolile complexe, contribuind la o mai bună înţelegerea asupra neoplasmelor mieloproliferative şi a cancerului de sânge în general"
"Avem o bună înţelegere a cauzelor genetice ale neoplasmelor mieloproliferative. De fapt, multe dintre aceste mutaţii genetice sunt teste de diagnostic de rutină în clinică. Cu toate acestea, aceste mutaţii pot fi adesea găsite la persoanele sănătoase care nu suferă de această boală. Studiul nostru ne ajută să înţelegem modul în care variaţiile ADN moştenite de la o persoană la alta, pot interacţiona cu mutaţiile care cauzează cancerul pentru a determina dacă boala apare în primul rând şi cum acest lucru poate modifica tipul oricărei boli ulterioare care apare. Speranţa noastră este ca aceste informaţii să poată fi încorporate în eforturile viitoare de predicţie a bolilor", a adăugat dr. Jyoti Nangalia, coautor principal, de la Institutul Wellcome Sanger şi de la Institutul Wellcome-MRC Cambridge Stem Cell a Universităţii Cambridge.
Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înţelege mecanismele biologice care stau la baza modului în care aceste variante genetice moştenite influenţează şansele de a dezvolta un cancer rar al sângelui.
În viitor, aceste cunoştinţe ar putea ajuta la dezvoltarea de medicamente şi intervenţii care să reducă riscul de apariţie a bolii.
[1] Myeloproliferative neoplasms (MPN), Blood Cancer UK: https://bloodcancer.org.uk/understanding-blood-cancer/myeloproliferative-neoplasms/
[2] Myeloproliferative neoplasms, Cancer Research UK: https://www.cancerresearchuk.org/about-cancer/other-conditions/myeloproliferative-neoplasms
