O provocare esenţială pentru medici în timpul pandemiei de Covid-19 a fost să determine dacă un pacient va supravieţui infecţiei sau va muri din cauza acesteia. Chiar dacă o serie de terapii pot salva în prezent mult mai multe vieţi decât în urmă cu patru ani, estimarea prognosticului în cazul Covid îi preocupă în continuare pe cercetători.
Datele unei echipe internaţionale de cercetători din Scoţia şi Brazilia sugerează că modelul de predicţie, dezvoltat pe baza semnăturilor identificate în funcţie de stadiile specifice ale severităţii bolii, defineşte caracteristici specifice ale infecţiei cu SARS-CoV-2, care pot fi utilizate pentru a prognoza rezultatele bolii şi pentru a tria pacienţii bolnavi în spitale.
Datele din noul studiu se bazează pe infecţii care au avut loc în 2020, iar membrii echipei susţin că metoda lor de prognoză deşi utilă, ar putea prezenta şi erori în prezent, ţinând cont de protecţia pacienţilor împotriva Covid prin vaccinuri.
Intervenţiile medicale, care variază de la vaccinuri şi antivirale la anticorpi monoclonali, au redus dramatic decesele cauzate de Covid în comparaţie cu primii ani ai pandemiei. Cu toate acestea, noua strategie, bazată pe cercetări la care au participat pacienţi din Brazilia, dezvăluie „semnături” specifice ale infecţiei cu noul coronavirus, ceea ce permite estimarea rezultatelor pacienţilor cu un grad destul de mare de acurateţe.
Lucrând cu colaboratori de la Universitatea de Stat şi Universitatea Federală din Amazonas, ambele din Manaus, Brazilia, cercetătorii au dezvoltat modelul pentru a identifica decesul timpuriu, decesul tardiv şi recuperare. Modelul poate estima aceste rezultate pentru pacienţi la admiterea în spital.
Semnăturile infecţiei pacienţilor determină traiectoria şi prognosticul bolii, afirmă João Da Silva Filho de la Centrul Wellcome pentru Parazitologie Integrativă şi facultatea pentru boli infecţioase şi imunitare de la Universitatea din Glasgow, Scoţia.
„Covid-19 este caracterizat de o gamă largă de simptome şi traiectorii ale bolii”, scrie Da Silva Filho în articol. „Înţelegerea corelaţiei dintre biomarkerii clinici şi patologia pulmonară în boala Covid-19 acută este necesară pentru a interpreta patogeneza sa diversă şi a informa tratamente mai eficiente”.
Semnăturile pe care autorii studiului le-au descoperit, şi despre care spun că pot fi utilizate pentru a prognoza rezultatele Covid au fost derivate din datele clinice şi din sângele periferic colectate înainte şi după decesul a 142 de pacienţi brazilieni, infectaţi cu noul coronavirus.
În ceea ce priveşte analiza post-mortem, cercetătorii au examinat ţesuturile pulmonare până la nivelul unei singure celule pentru a descoperi semnături specifice şi modificările specifice în plămâni despre care autorii spun că determină evoluţia bolii.
Toţi cei 142 de pacienţi brazilieni studiaţi în cadrul analizei fuseseră spitalizaţi pentru Covid. Autorii afirmă că descoperirile pot fi utilizate de alţi furnizori de asistenţă medicală nu numai pentru a tria pacienţii cu Covid, ci şi pentru a dezvolta tratamente personalizate. Markerii care determină semnătura bolii pot fi obţinuţi printr-un test de sânge.
„Am identificat semnături clinice şi din sângele periferic de bază care diferenţiază progresia bolii între pacienţii care s-au recuperat din boala severă, comparativ cu cei care au sucombat bolii”, a explicat Da Silva Filho.
Semnăturile au fost eterogene în rândul cazurilor fatale şi totuşi grupate în două grupuri de pacienţi: deces timpuriu, care se referea la mai puţin de 15 zile până la deces, şi deces târziu, care era mai mult de 15 zile până la deces, a indicat cercetătorul.
„Progresia către decesul timpuriu a fost caracterizată sistemic şi în probele histopatologice pulmonare prin activarea endotelială şi mieloidă rapidă şi prezenţa trombilor asociaţi cu macrofagele SARS-CoV-2+”, a adăugat Da Silva Filho.
Pacienţii cu deces timpuriu au fost caracterizaţi de un răspuns imun disfuncţional, cu inflamaţie vasculară intensă şi coagulare. Semnătura pacienţilor cu deces tardiv a fost asociată cu fibroză şi moarte celulară programată (apoptoză), împreună cu o creştere întârziată a interferonului şi a subsetului de celule T helper cunoscut sub numele de celule T helper 17 sau pur şi simplu TH17.
Analiza ţesutului pulmonar pos-tmortem a evidenţiat modele distincte de leziuni pulmonare legate de progresia bolii şi localizarea virală distinctă în plămâni pe măsură ce boala evolua spre rezultate fatale.
Pacienţii ale căror semnături biologice i-au plasat în grupul de „recuperare” au avut semnături care au arătat un număr mai mare de limfocite, mai multe răspunsuri ale celulelor T helper 2 şi activitate imună antiinflamatorie, a constatat echipa.
În ciuda detaliilor şi a valorii predictive a noilor date, echipa de cercetători afirmă că studiul lor comportă un mare avertisment: pacienţii din studiu au fost toţi internaţi în spitale în timpul celui mai timpuriu val al pandemiei, între martie şi mai 2020.
„Nu ştim în ce măsură constatările noastre ar fi aplicabile în contextul unor variante mai noi şi, mai important, al pacienţilor cu un grad variabil de imunitate de fond asigurată prin vaccinare sau infecţii anterioare”, a concluzionat Da Silva Filho.
Studiul a fost publicat în revista Science Translational Medicine.
