Cardiomiopatia este adesea asimptomatică la debut şi, prin urmare, „invizibilă" pentru evaluările clinice de rutină. Oamenii de ştiinţă de la Centrul american de cercetare pediatrică de la Spitalul de copii St. Jude, arată într-un nou studiu că doi biomarkeri comuni ai funcţiei şi leziunilor cardiace ar putea indica mai bine, decât evaluările clinice de rutină, cardiomiopatia, în termen de cinci ani, la supravieţuitorii de cancer pediatric cu risc ridicat şi asimptomatici.
Depistarea timpurie prin screening cu ajutorul acestor doi biomarkeri poate duce la un tratament mai precoce pentru a preveni şi a proteja împotriva deteriorării ulterioare a inimii la această populaţie de pacienţi.
Descoperirile au fost publicate joi, în revista Journal of Clinical Oncology.
Oamenii de ştiinţă de la St. Jude au descoperit acum că doi biomarkeri comuni, deformare longitudinală globală (GLS) şi pro peptida natriuretică de tip B N-terminală (NT-proBNP), ar putea identifica supravieţuitorii cu o funcţie cardiacă ce pare altfel normală şi care prezintă un risc ridicat de declin al funcţiei muşchiului cardiac.
„Aceasta poate fi o modalitate mult mai sensibilă de a identifica supravieţuitorii cancerului pediatric care ar putea beneficia de o intervenţie într-un stadiu mai timpuriu", a declarat primul autor al studiului, dr. Matthew Ehrhardt, de la departamentul de oncologie al spitalului St. Jude, într-un comunicat.
„Am fost oarecum surprinşi de magnitudinea riscului de declin al funcţiei cardiace într-o perioadă atât de scurtă la persoanele cu GLS şi NT-proBNP anormale, sugerând necesitatea unor intervenţii timpurii şi eficiente care sperăm că vor preveni evoluţia spre insuficienţă cardiacă în timp", a precizat medicul.
Rezultatele au arătat o estimare crescută a afecţiunilor cardiace asimptomatice la pacienţii trataţi cu medicamente puternice de chimioterapie cu antracicline, cum ar fi doxorubicina.
Studiul a constatat că aceşti biomarkeri nu au îmbunătăţit modelele de predicţie la pacienţii care au primit doar radioterapie.
Noile cunoştinţe îi pot ajuta pe medici să limiteze testarea doar la supravieţuitorii expuşi la antracicline, economisind timp şi resurse, maximizând în acelaşi timp utilitatea testelor.
„Ar însemna că facem mai mult pentru pacienţii cu cel mai mare risc, evitând în acelaşi timp testele inutile pentru pacienţii care nu vor beneficia de ele", spune dr. Ehrhardt.
Două semne indică probleme cardiace invizibile
Cheia pentru a-i ajuta pe supravieţuitorii cu cardiomiopatie asimptomatică este detectarea precoce a disfuncţiei inimii.
Funcţia cardiacă este de obicei evaluată cu ajutorul ecocardiogramelor, care analizează volumul de sânge pompat printr-o parte a inimii.
Cea mai comună măsură a acestui volum se numeşte fracţie de ejecţie ventriculară stângă.
Mulţi supravieţuitori ai cancerului pediatric par să aibă o fracţie de ejecţie normală, pentru ca mai târziu să dezvolte cardiomiopatie.
Descoperirile au arătat că, şi atunci când este vorba de supravieţuitori cu fracţie de ejecţie normală, nivelurile anormale de GLS şi NT-proBNP au îmbunătăţit capacitatea de a estima riscul de cardiomiopatie.
„Un supravieţuitor cu o fracţie de ejecţie normală la momentul iniţial cu intervale anormale ale ambilor biomarkeri ar avea un risc de patru ori mai mare de înrăutăţire a fracţiei de ejecţie în următorii cinci ani", a precizat dr. Ehrhardt.
GLS este o măsură suplimentară a funcţiei cardiace obţinută în urma unei ecocardiograme.
Metoda este mai sensibilă pentru detectarea leziunilor musculare cardiace decât fracţia de ejecţie raportată în mod tradiţional.
Este o estimare matematică a capacităţii de contracţie a fibrelor musculare cardiace, realizată de un software, faţă de măsurarea mai rudimentară a fracţiei de ejecţie sau a volumului de sânge pompat la un anumit moment.
O instituţie care efectuează ecocardiograme pentru a măsura fracţia de ejecţie poate, teoretic, să măsoare şi GLS.
NT-proBNP este un biomarker seric, o substanţă chimică eliberată în fluxul sanguin în cantităţi mai mari atunci când inima suferă leziuni sau este suprasolicitată.
Acesta este utilizat frecvent la pacienţii cardiaci adulţi pentru a identifica o potenţială leziune cardiacă şi, prin urmare, este disponibil pe scară largă, deşi aplicarea sa în oncologia pediatrică este relativ nouă.
Măsuri practice pentru a estima şi a proteja mai devreme inima
„Unul dintre aspectele promiţătoare ale constatărilor noastre este faptul că ambele măsuri sunt uşor disponibile şi, prin urmare, au potenţialul de a avea un impact mai imediat asupra îngrijirii. Majoritatea cardiologilor folosesc deja GLS", spune dr.Ehrhardt, iar, potrivit acestuia, şi NT-proBNP este utilizat de mult timp.
Împreună, aceste două măsuri comune şi uşor de implementat pot ajuta la identificarea mai devreme a supravieţuitorilor cu risc ridicat de cardiomiopatie, ceea ce ar putea duce la intervenţii terapeutice mai timpurii.
Depistarea timpurie ajută la protejarea împotriva leziunilor cardiace la adulţii cu alte boli; aceasta poate extinde aceleaşi beneficii şi la supravieţuitorii cancerului pediatric.
„Partea incitantă a acestui studiu este faptul că ajută potenţial la identificarea unei populaţii pe care altfel am fi consultat-o şi am fi spus: Există un risc pentru o funcţie cardiacă anormală, dar totul arată bine astăzi. Vom reevalua inima peste doi până la cinci ani", spune dr. Ehrhardt.
„Însă avem acum motive să credem că cei cu biomarkeri anormali sunt un grup cu risc deosebit de ridicat care ar putea beneficia de o urmărire mai atentă sau de intervenţii mai proactive pentru a reduce riscul", a mai precizat medicul american.
Specialiştii speră că viitoarele studii de evaluare a unor noi strategii de screening şi intervenţie timpurie, vor îmbunătăţi în cele din urmă sănătatea cardiacă şi viaţa supravieţuitorilor de cancer pediatric.
Foto articol: Dr. Matthew Ehrhardt, Departamentul de Oncologie St. Jude, primul autor al studiului.
