Fibrilaţia ventriculară este cea mai frecventă cauză a morţii cardiace subite. Deşi îmbătrânirea este un factor de risc stabilit pentru dezvoltarea aritmiei cardiace, mecanismele care stau la baza acestei legături au fost greu de stabilit, împiedicând progresul în direcţia dezvoltării unor tratamente specifice.
Bătăile inimii reprezintă un ciclu de contracţii regulate ale muşchiului cardiac care pompează sângele în mod eficient în tot corpul.
Realizarea acestui lucru necesită contracţia foarte bine coordonată a celulelor musculare cardiace într-un model orchestrat meticulos. Odată cu apariţia unei aritmii, ciclul cardiac se accelerează şi devine neregulat, cu consecinţe care pot pune viaţa în pericol.
Un studiu condus de doi cercetători de la Centrul Naţional de Investigaţii Cardiovasculare (CNIC) din Madrid a identificat acum un nou mecanism de semnalizare implicat în dezvoltarea fibrilaţiei ventriculare, un tip de aritmie (bătăi neregulate ale inimii).
Rezultatele studiului, publicate luni, în revista Nature Cardiovascular Research, oferă promisiunea unor viitoare opţiuni de tratament pentru această afecţiune care poate pune în pericol viaţa.
Lucrând cu modele animale, echipa CNIC a descoperit o legătură între dezvoltarea fibrilaţiei ventriculare şi activarea a două proteine de semnalizare cheie, kinazele de stres p38γ şi p38δ.
Legătura cu aceste enzime a fost independentă de sexul animalelor.
Această descoperire deschide calea către noi posibile strategii de intervenţie pentru această afecţiune.
Foto: Imagini cu cartografierea optică a două inimi de şoarece distincte care au dezvoltat fibrilaţie ventriculară. Credit: CNIC
Când oamenii de ştiinţă au examinat inimile şoarecilor bătrâni, au constatat că activarea p38γ şi p38δ era crescută.
O creştere similară a activităţii acestor enzime a fost observată, de asemenea, în inimile şoarecilor cu o predispoziţie genetică sau indusă farmacologic la dezvoltarea aritmiilor ventriculare.
Împreună, aceste rezultate sugerează că semnalizarea stresului prin intermediul p38γ şi p38δ joacă probabil un rol important în dezvoltarea acestei afecţiuni.
„Când am constatat că activarea acestor kinaze p38 era o trăsătură comună a unor situaţii aritmogene distincte, ne-am dat seama că acestea joacă probabil un rol important pe care trebuia să îl investigăm", a declarat primul autor Según Rafael Romero.
O analiză aprofundată a acestei căi de semnalizare a arătat că atunci când aceste proteine kinaze sunt activate, ele modifică proprietăţile electrice ale cardiomiocitelor (celulele musculare ale inimii), declanşând apariţia aritmiilor.
Această apariţie a aritmiei implică modificări mediate de p38 la nivelul unor canale ionice specifice care coordonează contracţia cardiomiocitelor.
Oamenii de ştiinţă spanioli au descoperit că p38γ şi p38δ fosforilează un receptor numit receptorul 2 al rianodinei şi o altă proteină numită SAP97, ceea ce duce la o localizare greşită a canalului ionic de potasiu Kv4.3.
Aceste modificări moleculare duc la activarea ventriculară prematură şi la o susceptibilitate crescută la fibrilaţia ventriculară.
Rezultatele studiului identifică o ţintă terapeutică promiţătoare pentru dezvoltarea de noi strategii de prevenire a fibrilaţiei ventriculare susţinute şi de asigurare a protecţiei împotriva acestei afecţiuni grave.
