Un nou factor declanşator al depresiei majore, descoperit recent, deschide posibilităţi noi de tratament.
Un aminoacid comun, glicina, poate transmite un semnal de „încetinire" către creier, contribuind probabil la depresia majoră, anxietatea şi alte tulburări de dispoziţie la unele persoane, au descoperit oamenii de ştiinţă de la Institututl pentru inovaţii şi tehnologii biomedicale, Wertheim UF Scripps Institute for Biomedical Innovation & Technology.
Descoperirea, prezentată în revista Science, îmbunătăţeşte înţelegerea cauzelor biologice ale depresiei majore şi ar putea accelera eforturile de a dezvolta noi medicamente cu acţiune mai rapidă pentru astfel de tulburări de dispoziţie greu de tratat, spune neurologul Kirill Martemyanov, autor corespondent al studiului.
„În cazul majorităţii medicamentelor pentru depresie acestea durează săptămâni înainte de a-şi face efectul, dacă îşi fac efectul", a declarat Martemyanov, care prezidează departamentul de neuroştiinţe al institutului din Jupiter.
„Este nevoie cu adevărat de opţiuni noi şi mai bune", spune neurologul.
Depresia majoră se numără printre cele mai urgente nevoi de sănătate din lume. Numărul cazurilor a crescut în ultimii ani, în special în rândul adulţilor tineri.
Pe măsură ce numărul de dizabilităţi, numărul de sinucideri şi cheltuielile medicale cu depresia au crescut, un studiu realizat de Centrele americane pentru controlul şi prevenirea bolilor (CDC), din Statele Unite în 2021 a evaluat povara economică a depresiei la 326 de miliarde de dolari anual în SUA.
În anii de cercetări, oamenii de ştiinţă s-au întrebat cum primesc şi transmit senzorii de pe celulele creierului semnale în celule?
Acolo se află cheia pentru înţelegerea vederii, a durerii, a memoriei, a comportamentului şi, posibil, a multor altor lucruri, spune neurologul Kirill Martemyanov
„În urmă cu 15 ani am descoperit un agent de legare pentru proteinele care ne interesau, ceea ce ne-a condus la acest nou receptor", a declarat Martemyanov.
În 2018, echipa sa a descoperit că noul receptor era implicat în depresia indusă de stres.
Atunci când şoarecilor le lipsea gena pentru receptorul GPR158 aceştia se dovedeau rezistenţi la stresul cronic. Acest lucru a oferit dovezi puternice că GPR158 ar putea fi o ţintă terapeutică, au realizat cercetătorii, dar încă nu elicidaseră de unde a provenit semnalul?
O nouă descoperire a venit în 2021, când echipa a rezolvat structura receptorului GPR158. Ceea ce au văzut i-a surprins. Receptorul GPR158 arăta ca o clemă microscopică cu un compartiment - asemănător cu ceva ce văzuseră în bacterii, nu în celulele umane.
„Am spus: Wow, acesta este un receptor de aminoacizi. Există doar 20, aşa că i-am analizat imediat şi doar unul se potrivea perfect. Acesta a fost. Era glicina".
Acesta nu a fost singurul lucru ciudat. Molecula de semnalizare nu era un activator în celule, ci un inhibitor. Capătul activ al GPR158 s-a conectat la o moleculă parteneră care aparent împiedica legarea de glicină.
„De obicei, receptorii precum GPR158 se leagă de proteinele G şi de aceea sunt cunoscuţi sub numele de receptori cuplaţi cu proteina G. Acest receptor însă, se lega de o proteină RGS (reglatori ai semnalizării proteinelor G) care are efectul opus activării", a declarat Thibaut Laboute, doctor în ştiinţe, cercetător postdoctoral din grupul lui Martemyanov şi primul autor al studiului.
Oamenii de ştiinţă cataloghează de zeci de ani rolul receptorilor celulari şi al partenerilor lor de semnalizare. Cei care încă nu au semnalizatori cunoscuţi, cum ar fi GPR158, au fost supranumiţi „receptori orfani".
Această descoperire ne arată că GPR158 nu este un receptor orfan, spune Laboute. De aceea, echipa l-a redenumit mGlyR, prescurtare de la „receptor metabotropic de glicină".
„Un receptor orfan este o provocare, şi vrei să vezi cum funcţionează", spune Laboute. „Ceea ce ne entuziasmează cu adevărat în legătură cu această descoperire este faptul că poate fi importantă pentru viaţa oamenilor", spune el.
Laboute şi Martemyanov figurează ca inventatori pe o cerere de brevet care descrie metodele de studiere a activităţii GPR158, iar acum cercetătorii urmăresc dezvoltarea unui medicament pentru a ţinti GPR158.
Glicina însăşi este vândută ca supliment nutriţional, şi este considerată că poate îmbunătăţi starea de spirit. Este o componentă de bază a proteinelor şi afectează multe tipuri de celule diferite, uneori în moduri complexe.
În unele celule, glicina trimite semnale de încetinire, în timp ce în alte tipuri de celule, trimite semnale de excitaţie. Unele studii au asociat glicina cu dezvoltarea cancerului invaziv de prostată.
Sunt necesare mai multe cercetări pentru a înţelege cum menţine organismul echilibrul corect al receptorilor mGlyR şi cum este afectată activitatea celulelor cerebrale, au menţionat autorii studiului care vor continua studiile.
Cercetarea a fost susţinută de Institutul Naţional de Sănătate al Institutului Naţional de Sănătate Mintală şi de Institutul Naţional de Ştiinţe Medicale Generale.
