Wiener Privatklinik (WPK), unul dintre cele mai mari spitale private din Austria, a sărbătorit recent două aniversări semnificative: 140 de ani de la înfiinţare şi 30 de ani de la reorganizarea sa sub forma actuală. Unitatea medicală oferă servicii medicale în peste 30 de specialităţi, prin intermediul a 10 centre de competenţă şi a unei echipe de peste 300 de medici.
Anual, spitalul WPK înregistrează peste 12.000 de internări, iar 45% dintre pacienţi provin din peste 20 de ţări, în special din Europa Centrală şi de Est. România este principala ţară de origine a pacienţilor internaţionali, aceştia reprezentând 26% din total. Anul trecut, spitalul a primit peste 1.000 de pacienţi români.
Prof. dr. Mark Schurz, medic primar ortopedie şi chirurgie traumatologică în cadrul WPK, a oferit un interviu 360medical.ro, în care a vorbit despre activitatea spitalului în specialitatea ortopedie.
Vă prezentăm în continuare interviul integral cu prof. dr. Mark Schurz.
Ce tipuri de activitate şi de inovaţie există în WPK, în specialitatea dumneavoastră – ortopedia?
Ar trebui să menţionăm, de exemplu, metoda specială de operare, înlocuirea genunchiului şi a umărului. Aici avem posibilitatea de a realiza ceea ce se numeşte planificare bazată pe CP.
Astfel, pacientul vine la cabinetul meu, discutăm despre diagnosticul stabilit, iar când vine vorba de intervenţie chirurgicală, pacientul merge la centrul nostru de radiologie, unde realizăm o scanare specială a umărului sau a genunchiului. Apoi, se efectuează planificarea şi putem stabili şi calcula exact dimensiunea protezei pentru genunchi sau umăr.
Ulterior, primim nişte şabloane speciale, care sunt sterilizate şi utilizate în timpul operaţiei. Aceste şabloane ne ajută să implantăm endoproteza cu o precizie absolută în corp.
Ne puteţi da un exemplu de pacient de care sunteţi cu adevărat mândru, poate un caz dificil, care a fost tratat corect şi acum este vindecat?
Da, am avut un pacient care fusese tratat de un medic generalist, iar acesta i-a spus să amâne operaţia cât mai mult.
A venit aici sprijinindu-se în două cârje, într-un scaun cu rotile, şi nu mai putea merge, pentru că genunchiul său era complet îndoit. Cu această metodă, am putut calcula exact dimensiunea protezei, unde trebuia să facem eliberarea ligamentară, şi astfel am reuşit să îndreptăm complet piciorul.
După aproximativ două săptămâni şi jumătate sau trei, când a venit pentru îndepărtarea copcilor, deja mergea singur. A fost un caz foarte bun şi satisfăcător, trebuie să spun.
Spuneţi-ne mai multe despre tehnologia pe care o folosiţi aici, deoarece se vorbeşte tot mai mult de noile tehnologii în sănătate, de metode bazate pe inteligenţă artificială etc.
În opinia mea, cel mai bine este să păstrăm lucrurile simple în sala de operaţie. Dacă există prea multă tehnologie acolo, creşte riscul ca ceva să nu funcţioneze corect.
Cu această metodă, putem face totul înainte: planificarea, măsurătorile bazate pe inteligenţă artificială, diagnosticarea radiologică. Toţi parametrii îmi sunt trimişi online, pot face ajustări, analiza cea mai bună soluţie şi testa totul pe computer înainte de operaţia propriu-zisă.
Apoi, apăsăm un buton, şi totul intră în producţie. Primim şablonul imprimat al genunchiului şi al resecţiilor necesare, pe care îl putem plasa direct pe genunchi în timpul operaţiei. Este simplu şi nu poate da greş, pentru că toate informaţiile din planificare sunt deja integrate în aceste şabloane.
Din punctul meu de vedere, această metodă este rapidă, eficientă, relativ ieftină, rentabilă şi, cel mai important, extrem de precisă.
Înţeleg că dumneavoastră consideraţi că inteligenţa artificială trebuie să fie un instrument pentru doctor, nu să îl înlocuiască?
Exact. În prezent, mulţi oameni cred că, odată cu chirurgia robotică, medicul doar apasă un buton şi pleacă să îşi bea cafeaua. Dar, din perspectiva mea, în următorii 20 de ani nu va fi deloc aşa.
Tehnologia poate fi doar un ajutor, un instrument pentru o planificare mai bună. Este ca şi cum ai conduce o maşină cu GPS: chiar dacă ştii drumul, GPS-ul îţi arată unde sunt blocaje în trafic, ceea ce te ajută să fii mai rapid şi mai precis.
Acelaşi principiu se aplică şi tehnologiei moderne în chirurgie – trebuie să ştii cum să „navighezi” prin proces pentru a obţine cel mai bun rezultat.
În ortopedie, la WPK, ce tipuri de probleme au cel mai des pacienţii?
De obicei, probleme la nivelul umărului. Clinica noastră nu este organizată ca un departament clasic cu mulţi medici într-un singur birou. Eu, de exemplu, sunt specializat în genunchi şi umăr, în timp ce alţi doctori sunt specializaţi pe şold, picior sau mână.
Tratăm orice fel de afecţiune ortopedică sau dermatologică, dar fiecare medic se ocupă de un segment foarte specific.
Avem şi colegi care se ocupă exclusiv de coloană vertebrală – pentru că în zilele noastre, specializările sunt atât de avansate, încât nu mai este posibil să acoperi toate ariile ortopediei.
Folosiţi o abordare multidisciplinară în anumite cazuri, aşa cum se practică în alte specialităţi medicale?
În ortopedie, în special în chirurgia planificată, nu este foarte comun să avem echipe multidisciplinare. Însă, da, uneori este necesar. De exemplu, am avut un pacient din România care a fost transferat aici după un accident grav – a căzut cu parapanta şi şi-a fracturat faţa în 10 locuri.
În acel caz, a fost o abordare interdisciplinară, deoarece avea vezica urinară ruptă, astfel că am avut nevoie de un urolog, de un specialist în chirurgie maxilo-facială şi de medici internişti. Deci, au fost implicate cel puţin 10 specialităţi medicale.
Însă, în majoritatea cazurilor, pacienţii vin cu o problemă specifică la genunchi, aceasta este rezolvată, iar apoi merg acasă. Chiar dacă înainte de operaţie pacienţii sunt consultaţi de un specialist în medicină internă pentru evaluare preoperatorie, nu este necesară de obicei implicarea mai multor specialităţi simultan.
Ce vă place cel mai mult la lucrul într-un spital ca WPK? Care este principalul avantaj pentru dumneavoastră, ca medic?
Am lucrat timp de 20 de ani la clinica universitară din Viena, în cel mai mare spital din Austria. Acolo, structura organizaţională este foarte complexă, deoarece este un spital uriaş şi, dacă ai o idee, trebuie să obţii un consens cu toţi colegii.
Aici, însă, pot stabili singur diagnosticul, pot alege tehnica chirurgicală pe care o consider cea mai potrivită şi mă ocup personal de îngrijirea postoperatorie. Totul este organizat într-un flux clar, iar pacientul are mereu contact direct cu mine.
Acest lucru nu este benefic doar pentru mine, ci şi pentru pacient, pentru că nu trebuie să interacţioneze cu mai mulţi doctori care se schimbă zilnic. Cunosc fiecare pacient în detaliu, ceea ce este un mare avantaj.
De asemenea, intervenţiile sunt realizate rapid. De exemplu, ieri o pacientă a venit cu o fractură de tibie din cauza unui accident la schi, iar astăzi dimineaţă a fost deja operată.
Aceasta este una dintre caracteristicile speciale ale clinicii private – avem mereu capacitate pentru intervenţii acute.
Câţi pacienţi cu probleme ortopedice se adresează anual acestui spital?
Sute. Din punctul meu de vedere, prin cabinetul meu trec aproximativ 500 de pacienţi pe lună, iar eu efectuez între 40 şi 50 de operaţii lunar.
Majoritatea pacienţilor – aproximativ 90% – sunt austrieci. Iarna vedem foarte multe accidente de schi, în special rupturi de ligamente şi fracturi ale umărului şi genunchiului. Vara, în Viena şi în regiunea înconjurătoare, cel mai frecvent întâlnim accidentări la fotbal.
