În căutarea unor noi modalităţi de combatere a cancerului de sân, oamenii de ştiinţă de la facultatea de medicină Duke-NUS, din Singapore, au identificat un rol surprinzător al unei proteine asociate în general cu creşterea cancerului. Ei au descoperit că, în cancerul de sân cu receptor de estrogen pozitiv (ER+), această proteină acţionează, de fapt, ca un supresor tumoral.
Cancerul de sân ER+ constituie aproximativ 80% din totalul diagnosticelor de cancer mamar, însă aproape 50% dintre femeile diagnosticate cu acest tip de cancer suferă o recidivă după tratamentul iniţial.
O descoperire neaşteptată contrazice cunoştinţele de până acum conform cărora proteina, cunoscută sub numele de Gα13, acţionează ca un accelerator al creşterii celulelor canceroase, aşa cum s-a observat în cazul proteinelor G similare.
Această ultimă descoperire, publicată recent în revista Breast Cancer Research, este primul studiu care identifică proteina Gα13 ca fiind un supresor tumoral în tumorile solide. Acest lucru ar putea conduce la noi abordări personalizate ale tratamentului cancerului de sân care implică examinarea nivelurilor de Gα13 şi a altor proteine.
„Constatările noastre contestă ideea anterioară că Gα13 promovează în mod universal creşterea cancerului în diferite tipuri de tumori. În schimb, am găsit dovezi care sugerează că Gα13 poate ajuta la întreruperea căilor dăunătoare în cancerul de sân cu receptor estrogen-pozitiv, potenţial încetinind sau oprind creşterea celulelor canceroase", a declarat într-un comunicat publicat luni, primul autor al lucrării, dr. Lalitha Subramanyan, absolventă de doctorat la Duke-NUS şi în prezent bursieră postdoctorală la departamentul de farmacologie şi biologie a cancerului din cadrul Universităţii Duke.
Acest lucru face ca descoperirea unui rol protector al Gα13 să fie şi mai semnificativă, deoarece abordează o lacună critică în înţelegerea modului în care diferite căi moleculare contribuie la progresia cancerului, a precizat cercetătoarea.
Concluziile studiului au implicaţii pentru o nouă direcţie în strategiile de tratament.
„Este interesant faptul că efectele proteinei GNA13 diferă în diferite tipuri de celule de cancer de sân", a adăugat profesorul Yap Yoon Sim, de la departamentul de Oncologie medicală mamară şi ginecologică al Centrului Naţional de Cancer din Singapore, care nu a fost implicat în cercetare.
Aceste constatări evidenţiază complexitatea biologiei cancerului şi necesitatea de a înţelege rolul diferitelor molecule şi căi în diferite medii. Se speră că aceste cunoştinţe pot facilita dezvoltarea de noi strategii pentru tratarea cancerului de sân în viitorul apropiat, subliniază cercetătorii.
În ciuda diferitelor progrese în tratament, cancerul de sân rămâne cel mai diagnosticat cancer la nivel mondial şi este o cauză principală a deceselor cauzate de cancer la femei, provocând aproximativ 685.000 de decese în 2020 [1] .
În Singapore, cancerul de sân este cel mai frecvent întâlnit cancer în rândul femeilor, reprezentând aproape unul din trei diagnostice, potrivit Societăţii de Cancer din Singapore[2] . Acest lucru evidenţiază impactul profund al bolii asupra sănătăţii femeilor, precum şi nevoia urgentă de tratamente mai eficiente.
Cancerul de sân este o boală complexă şi cuprinde diferite tipuri care răspund diferit la tratamente. Abordarea tratamentului variază în funcţie de subtipul molecular al cancerului.
Proteina Gα13 acţionează ca un mesager în cadrul celulelor, transportând semnale de la suprafaţa celulei la interiorul celulei, activând o cascadă de reacţii care influenţează comportamentul celulei, inclusiv modul în care aceasta creşte, se divide şi răspunde la mediul său.
Concluziile studiului relevă o legătură necunoscută până acum între semnalizarea Gα13 şi cea a hormonului estrogen, un determinant important în cancerul de sân. Împreună, acestea controlează o oncogenă importantă, MYC, şi creşterea celulelor canceroase.
„În afară de extinderea cunoştinţelor existente asupra Gα13 şi a proteinelor conexe în formarea cancerului, constatările noastre oferă, de asemenea, o perspectivă nouă asupra ţintirii cancerelor ER+ recurente", a comentat prof. Mei Wang, din cadrul programului de biologie a cancerului şi a celulelor stem de la Duke-NUS şi autor corespondent al studiului.
În timp ce tratamentele pentru cancerele de sân ER+ vizează în principal semnalizarea ER, aproape jumătate dintre aceste pacientedezvoltă rezistenţă la o astfel de terapie în timp. Descoperirea controlului Gα13 al semnalizării estrogenului şi a funcţiei MYC oferă noi modalităţi de a contracara cancerele de sân ER+ rezistente, scriou autorii.
În timpul studiului, s-a observat, de asemenea, o corelaţie între nivelurile mai scăzute ale proteinei Gα13 şi rezultatele mai slabe ale supravieţuirii pacientelor cu cancer de sân ER+, ceea ce susţine şi mai mult rolul protector al Gα13 împotriva cancerulor mamare ER+.
Cercetătorii intenţionează să-şi extindă studiul pentru a explora rolul lui Gα13 în alte tipuri de cancer sensibile la hormoni şi prin aplicarea acestor principii la alte tipuri de cancer solid.
Potrivit autorilor, acest studiu marchează un progres semnificativ, cu implicaţii potenţiale pentru strategiile de tratare a cancerului.
Înţelegerea acestor mecanisme moleculare deschide calea pentru dezvoltarea de medicamente ţintite, care ar putea spori eficacitatea tratamentelor pentru cancerul de sân şi, în cele din urmă să îmbunătăţească ratele de supravieţuire şi calitatea vieţii pentru pacienţii afectaţi de această boală devastatoare.
