Cercetătorii de la King’s College din Londra au arătat că scorurile poligenice pot prezice diferenţele de inteligenţă şi diferenţele realizărilor educaţionale ale oamenilor de-a lungul vieţii.
Oamenii de ştiinţă au analizat informaţiile genetice ale 7.026 de copii din Marea Britania cu vârsta de 12 şi 16 ani incluşi în Studiul Dezvoltării Timpurii în Adolescenţă, un studiu al gemenilor născuţi în Anglia şi Wales între 1994 şi 1996.
Au fost analizate inteligenţa şi realizările educaţionale la vârsta de 12 şi 16 ani. Inteligenţa a fost evaluată prin teste IQ verbale şi non-verbale. Realizările educaţionale au fost evaluate prin cât de bine se descurcau copiii la engleză, matematică şi ştiinţă, materii obligatorii în Marea Britanie.
Cercetătorii au arătat că scorurile poligenice, ce reflectă efectul combinat al mai multor variante genetice, pot prezice până la 11% din diferenţa în inteligenţă şi 16% din diferenţa în realizările educaţionale dintre indivizi.
Efectele unei singure variante asupra unei trăsături date sunt de obicei extrem de mici şi dificil de capturat precis, iar majoritatea trăsăturilor comportamentale împart o proporţie substanţială de variaţie genetică, proporţia variantelor genetice afectând mai multe trăsături în acelaşi timp, susţin specialiştii.
”Gradul prin care se iau în considerare influenţele genetice împărţite pentru similarităţi între trăsături este cunoscut sub numele de corelaţie genetică. Multivariatele (aşa-zisele multi-trăsături) abordări genomice se folosesc de corelaţiile genetice dintre trăsături pentru a estima mai precis efectul variantelor genetice asupra unei trăsături date. Acestea pot fi folosite pentru a creşte puterea predictivă a scorurilor poligenice. Am comparat câteva noi metode genomice de multi-trăsături pentru a maximiza predicţia scorului poligenic”, a explicat Andrea Allegrini, autor corespondent, citat de sciencedialy.com.
Autorii au observat că la analizarea variantelor genetice asociate cu inteligenţa, au fost capabili să prezică 5.3% din diferenţa în inteligenţă între indivizi la vârsta de 12 ani şi 6.7% la vârsta de 16 ani.
Pentru realizările educaţionale, analizând variantele genetice asociate cu aptitudinile educaţionale (ani de şcolarizare), au prezis un maxim de 6.6% în diferenţa la vârsta de 12 ani şi 14.8% la 16.
De asemenea, autorii au arătat că analizarea variantelor asociate cu aptitudinile educaţionale le-a permis să prezică 7.2% din variaţia în inteligenţă la 12 ani şi 9.9% la 16, datorită corelaţiei genetice dintre cele două trăsături.
Când au folosit o abordare multivariată şi adăugând ale trei trăsături corelate genetic şi genele lor asociate la analiză, preciza predicţiei s-a îmbunătăţit la 10% în diferenţa în inteligenţă la 16 ani şi 15.9% în diferenţa în realizările educaţionale.
De asemenea, autorii au testat trei metode genomice diferite pentru a arăta că precizia lor predictivă era similară.
”Descoperirile noastre indică faptul că nu există diferenţe notabile între metodele de prezicere de multi-trăsături pe care le-am testat. Chiar dacă aceste metode presupun modele matematice diferite, ajung la concluzii similare. Acest lucru este extrem de încurajator, indicând că estimările noastre sunt robuste, fiind în general stabile printre metodele pe care le-am testat”, a mai adugat Allegrini.
Este importantă înţelegerea faptului că acestea sunt diferenţe medii, ceea ce înseamnă că multe persoane cu o predispoziţie genetică scăzută la aptitudini educaţionale tot pot să se descurce bine la şcoală şi vice versa. Aceste scoruri se bazează pe probabilitate: nu arată că educaţia sau inteligenţa sunt determinate de genele unei persoane mai afirmă autorii.
