O varietate de medicamente sunt eficiente pentru prevenirea fracturilor osteoporotice, dar există lacune în dovezile care susţin siguranţa şi eficacitatea acestora după mai mult de trei ani, potrivit unui studiu al "National Institutes of Health".
Studiile clinice au demonstrat utilizarea sigură şi eficientă a terapiei medicamentoase pentru osteoporoză în reducerea incidenţei fracturilor vertebrale şi, eventual, a fracturilor de şold la femei în postmenopauză. Dovezile privind complicaţiile rare şi grave, inclusiv fracturile femurale atipice şi osteonecroza maxilarului sunt însă limitate. Există puţine informaţii privind siguranţa şi eficacitatea agenţilor anabolizanţi după doi ani.
Din aceste şi alte motive, dr. Albert Siu de la Şcoala de Medicină Mount Sinai, New York, a efectuat un studiu pentru a identifica oportunităţile de cercetare pentru a umple golurile în înţelegerea tratamentului osteoporozei pe termen lung, peste 3 ani, informează Reuters.
În concluziile studiului cercetătorii recomandă în primul rând, utilizarea unor modele şi abordări inovatoare pentru evaluarea tratamentelor existente şi potenţiale şi optimizarea duratei acestora. Acestea ar trebui să includă studii comparative de eficacitate şi studii observaţionale cu populaţii diferite.
În al doilea rând, studiile clinice viitoare ar trebui să evalueze noi agenţi sau intervenţii multimodale care ar putea reduce efectele secundare ale tratamentelor actuale şi să ofere o mai mare eficacitate.
În al treilea rând, este nevoie de mai multe cercetări folosind definiţii de cazuri standard pentru a preveni şi a caracteriza fracturile femurale atipice şi osteonecroza maxilarului.
În al patrulea rând, sunt necesare studii specifice privind medicamentele şi pacienţii pentru a determina care pacienţi pot beneficia de pauze în administrarea medicamentelor şi care pot fi trataţi prin terapii secvenţiale, dar şi pentru a identifica strategii pentru atenuarea efectelor adverse grave asociate consumului de medicamente pe termen lung.
În cele din urmă, sunt necesare mai multe cercetări privind barierele în calea terapiei cu medicamente osteoporotice, abordând în mod specific eficacitatea diferitelor abordări de management, factorii care influenţează deciziile privind utilizarea terapiei cu medicamente osteoporotice, atitudinile pacienţilor şi furnizorilor şi luarea de decizii în comun între pacienţi, furnizori, şi alţi îngrijitori.
Cercetarea descrisă mai sus este necesară de urgenţă pentru a avansa prevenirea mortalităţii şi a morbidităţii legate de osteoporoză, concluzionează studiul.
