O simplă analiză de sânge pentru boala Alzheimer ar putea schimba modul în care boala este detectată şi diagnosticată.
Cercetătorii de la Colegiul Trinity au examinat eficacitatea unui nou test de sânge care ar putea schimba modul în care este identificată boala Alzheimer.
Testul de sânge (plasma p-tau217) detectează prezenţa plăcilor amiloide care se acumulează în creierul persoanelor cu boala Alzheimer.
În creierul bolnav de Alzheimer, nivelurile anormale ale acestei proteine naturale se aglomerează pentru a forma plăci care perturbă funcţionarea normală a celulelor.
O lucrare publicată pe 19 august în revista Alzheimer's Research & Therapy prezintă un studiu realizat de Institutul de Memorie şi Cogniţie din cadrul Spitalului Universitar Tallaght (TUH), care ar putea schimba modul în care este detectată boala Alzheimer.
Cercetătorii au vrut să afle dacă un simplu test de sânge ar fi mai uşor şi mai precis decât o puncţie lombară, care este în prezent singura metodă de detectare a plăcilor amiloide.
Puncţia lombară este invazivă, iar scanările au o disponibilitate limitată.
Utilizarea analizelor de sânge prezintă avantaje clare faţă de metodele actuale, fiind mai puţin invazive, mai simple pentru pacienţi, mai uşor de extins şi mai puţin costisitoare.
Folosind eşantioane din biobanca de la TUH, conducătorul studiului, dr. Adam Dyer, stagiar în medicină geriatrică la Spitalul Universitar Tallaght şi Gerontologie Medicală, Trinity College Dublin, a examinat performanţa noului test de sânge.
Pacienţii care sunt supuşi unei puncţii lombare diagnostice pentru depistarea bolii Alzheimer la TUH aleg să doneze lichid cefalorahidian şi probe de sânge pentru cercetări viitoare. Acest lucru s-ar putea dovedi esenţial pentru examinarea performanţelor acestor noi teste de sânge în cohorte clinice din lumea reală.
Cercetarea a examinat performanţa noului test de sânge în detectarea aceloraşi proteine (în special a proteinei „amiloide”) care sunt căutate în lichidul cefalorahidian în eşantioane din biobanca existentă.
O potenţială schimbare semnificativă în detectarea demenţei
În general, testul de sânge s-a dovedit la fel de precis ca rezultatul puncţiilor lombare la peste 90% dintre pacienţi. Au fost apoi examinate diferite valori limită ale testului de sânge şi s-a constatat că, dacă - teoretic - analiza de sânge ar fi utilizat în viitor, peste jumătate din puncţiile lombare ar putea fi evitate.
Acest lucru are implicaţii semnificative în ceea ce priveşte durata de timp până la diagnostic, ar fi mai puţin invaziv şi, de asemenea, ar reduce costurile analizelor. Puncţiile lombare sunt sigure şi bine tolerate ca proceduri de diagnostic. Cu toate acestea, un număr mic de persoane pot prezenta efecte secundare, cum ar fi durerea de cap după puncţia lombară.
„Acest studiu a constatat că testele de sânge, cum ar fi p-tau217 din plasmă, demonstrează o performanţă excelentă pentru a detecta modificările caracteristice bolii Alzheimer", a comentat cercetarea, dr. Dyer.
„În viitor, utilizarea clinică a acestor teste de sânge ne-ar putea permite să evităm testele invazive, cum ar fi puncţiile lombare, la peste jumătate dintre persoanele care efectuează în prezent aceste proceduri. Această cercetare este una dintre puţinele din lume care evaluează acest lucru în cohorte clinice din 'lumea reală' şi primul studiu irlandez care examinează performanţa acestor teste de sânge”, a mai precizat el.
În continuare, următorul pas în această cercetare este de a examina dacă performanţa acestor teste de sânge poate fi comparată în laboratoarele de diagnosticare. Acest lucru ar însemna că pacienţii trimişi pot face, în primă instanţă o analiză de sânge iar pentru cei care au în mod clar un rezultat pozitiv aceştia ar putea evita necesitatea puncţiei lombare diagnostice.
Un diagnostic rapid şi precis al bolii Alzheimer este „de o importanţă capitală pentru a trăi bine cu această afecţiune, iar capacitatea noastră de a sprijini diagnosticul folosind un simplu test de sânge ca acesta are potenţialul de a revoluţiona acest domeniu pentru persoanele afectate", a comentat dr. Seán Kennelly, medic consultant în medicină geriatrică şi directorul Institutului de Memorie şi Cogniţie de la TUH.
