Pacienţii expuşi la pesticide la locul de muncă au rate de supravieţuire totală şi fără incidente mai scăzute şi au mai puţine şanse să răspundă la tratament, arată un nou studiu realizat în Franţa.
”Acest studiu sugerează pentru prima dată, după cunoştinţele noastre, un prognostic mai slab pentru pacienţii cu limfoame cu celule B mari difuze expuşi la pesticide, în ceea ce priveşte răspunsul la tratament” a spus dr. Pascale Fabbro-Peray de la Spitalul Universitar Nimes Franţa citat de Reuters.
Pesticidele şi alte substanţe folosite în agricultură au fost legate de limfomul non-Hodgkin (NHL), notează autorii. Limfomul cu celule B mari difuze este un tip de NHL caracterizat printr-un curs agresiv şi reprezintă aproximativ 30% din totalul cazurilor de NHL.
Dr. Fabbro-Peray şi colegii au emis ipoteza că expunerea profesională pe termen lung la pesticide ar induce adaptări celulare care ar putea face chimioterapia mai puţin eficientă.
Pentru a investiga, au efectuat un studiu retrospectiv la 244 de pacienţi cu limfoamele cu celule B mari difuze trataţi la şase spitale diferite din Franţa. Şaizeci şi şapte (27,4%) participanţi la studiu au avut expunere profesională, dintre care 38 de agricultori, 16 au lucrat la întreţinerea de spaţii verzi, 15 au avut activităţi de tâmplărie şi 11 de activităţi de curăţare şi igienă.
Tratamentul a eşuat la 35 de pacienţi (14,3%), dintre care patru (1,6%) au decedat din cauza chimioterapiei.
Expunerea profesională a fost asociată cu un risc semnificativ crescut de eşec al tratamentului 22,4% faţă de 11,3% pentru indivizii neexpuşi. Pacienţii cu expunerea la pesticide ca urmare a muncilor agricole aveau un risc şi mai mare 29,0% , arată concluziile cercetării.
Supravieţuirea fără incidente pe o perioadă de 2 ani a fost de 70% în grupul expus profesional şi 82% în cazul grupului neexpus. Şi acest indicativ a fost mai scăzut pentru pacienţii expuşi la pesticide ca urmare a muncii în agricultură de doar 56%.
În cazul supravieţuirii globale această a fost de 81% la cei care au lucrat în agricultură şi 92% la cei cu altfel de expuneri.
Riscul de eşec al tratamentului a crescut cu probabilitatea de expunere la pesticide, în special în agricultură, notează cercetătorii. ”Această constatare sugerează că rezistenţa la tratament ar putea fi asigurată de agenţii specifici utilizaţi în activităţile agricole”, sugerează aceştia.
