Compoziţia laptelui din sânii mamelor cu o greutare normală diferă de cea a laptelui mamelor supraponderale, iar variaţiile din metaboliţii de moleculă mică din lapte reprezintă posibili factori de risc pentru obezitatea în copilărie, arată o nouă cercetare, realizată în SUA.
Este cunoscut faptul că obezitatea maternă prezice aproape cel mai bine obezitatea din copilărie.
”Obezitatea în copilărie creşte riscul pentru diabet de tip 2 şi poate fi cauza altor complicaţii ale sănătăţii. Scopul nostru este de a identifica cel mai timpuriu factor de risc ce prezice obezitatea la copii. Ştim că unul din acei factori este expunerea nutriţională în perioada postnatală”, a spus dr. Elvira Isganaitis, endocrinolog pediatric la Centrul pentru Diabet Joslin, citată de sciencedialy.com.
În colaborare cu colegii de la Universitatea din Oklahoma şi Universitatea din Minnesota, cercetătorii au analizat conţinutul laptelui din sâni şi măsurătorile nou-născuţilor (grăsimi şi muşchi), atât la o lună, cât şi la şase luni după naştere, pentru 35 de perechi mamă-copil. Mamele au fost clasificate prin indexul masei corporale înainte de sarcină, mai mic de 25 (normal) sau mai mare de 50 (supraponderal/obez).
Înainte de 2010, nu se ştiau prea multe despre compoziţia laptelui uman în afara macronutrienţilor de bază, iar acum noua cercetare sapă mai adânc în compoziţia laptelui din sâni, mai mult decât până la simplii carbohidraţi, proteine şi grăsimi, susţin autorii cercetăriii.
Folosind analize metabolomice (o tehnică pentru studiile pe scară largă a moleculelor mici implicate în metabolism), dr. Isganaitis şi colaboratorii au analizat concentraţiile a 275 de metaboliţi de moleculă mică în laptele din sâni.
Scopul a fost identificarea caracteristicilor moleculare ale laptelui matern în conformitate cu statutul de greutate al mamei (normală sau supraponderală/obeză) şi apoi determinarea diferenţelor care au putut prezice greutatea în exces în primele luni de viaţă ale copilului.
La vârsta de o lună, au fost găsiţi 10 metaboliţi ce au diferenţiat mamele obeze de cele normale. Din aceştia, patru au fost identificaţi ca derivaţii de nucleotide şi trei au fost identificaţi ca fiind carbohidraţi complecşi numiţi oligozaharide, ce ar putea altera microbiota intestinală.
La vârsta de şase luni, analizele au scos la iveală că 20 de metaboliţi ce au diferenţiat mamele. În plus, adenina din laptele mamelor obeze a fost asociată cu o luare în greutate mai crescută a copiilor.
În timp ce au fost găsite doar diferenţe modeste între compoziţia din laptele mamelor obeze şi cele normale (10 la o lună şi 20 la şase luni, din 275), acesta este primul studiu unde am putut vedea ce substanţe din lapte au fost mai abundente la femeile obeze şi care au fost mai puţin abundente, conform dr. Isganaitis.
”Descoperirile noastre sugerează că o combinaţie specifică de factori - derivaţii de nucleotide şi carbohridraţii complecşi - ar putea fi ţintele terapeutice pentru a îmbunătăţi profilul laptelui din sân şi pentru posibilitatea de a proteja copiii de obezitate”, a adăugat el.
Cercetarea reprezintă un pas înainte către înţelegerea faptului că statutul de greutate al mamei şi sănătatea pot influenţa laptele şi în schimb, să aibă un impact asupra sănătăţii bebeluşului. Dr. Fields, care a început proiectul la Universitatea din Oklahoma, a explicat că prin identificarea şi trasarea profilelor moleculelor ce diferă înte mamele normale şi cele obeze, cercetătorii creează baza pentru intervenţii - diete, farmacologice sau exerciţii - ce ar îmbunătăţi calitatea laptelui mamelor obeze şi supraponderale.
”Alăptarea reprezintă un comportament foarte benefic atât pentru mame, cât şi pentru copii. Alătarea ar trebui să fie promovată şi susţinută. În ultimul rând, am vrea să identificăm căile metabolice ce îi permit laptelui să fie benefic în termenii luării în greutate de către copii şi alte rezultate asupra sănătoţii. Speranţa este că aceste date ar putea informa metode de a face formula pentru bebeluşi mai protectivă, în termenii riscului viitor de obezitate în copilărie”, a mai spus dr. Isganaitis.
