Cercetătorii suspectează de ceva timp că legătura dintre intestin şi creier joacă un rol în dezvoltarea bolii Parkinson.
Un nou studiu a identificat bacteriile intestinale despre care se crede că ar fi implicate în maladia Parkinson şi le-a asociat cu scăderea riboflavinei (vitamina B2) şi a biotinei (vitamina B7), indicând calea către un tratament neaşteptat de simplu care ar putea ajuta: vitaminele B.
„Suplimentarea cu riboflavină sau biotină este probabil să fie benefică într-un subset de pacienţi cu boala Parkinson, în care disbioza intestinală joacă un rol esenţial", scriu Hiroshi Nishiwaki, cercetător medical la Universitatea Nagoya, şi colegii săi în lucrare.
Boala neurodegenerativă afectează aproape 10 milioane de persoane la nivel global, care, în cel mai bun caz, pot spera la terapii care încetinesc şi ameliorează simptomele. Acestea încep de obicei cu constipaţie şi probleme de somn, cu până la 20 de ani înainte de a progresa în demenţă şi pierderea debilitantă a controlului muscular.
Cercetări anterioare au arătat că persoanele cu boala Parkinson prezintă, de asemenea, modificări ale microbiomului cu mult înainte de apariţia altor semne.
Astfel, analizând probe fecale de la 94 de pacienţi cu boala Parkinson şi 73 de controale relativ sănătoase din Japonia, Nishiwaki şi echipa sa au comparat rezultatele cu date din China, Taiwan, Germania şi Statele Unite ale Americii.
Deşi au fost implicate grupuri diferite de bacterii în diferitele ţări examinate, toate au influenţat căile care sintetizează vitaminele B în organism. Cercetătorii au constatat că schimbările în comunităţile de bacterii intestinale au fost asociate cu o scădere a riboflavinei şi biotinei la persoanele cu boala Parkinson.
Echipa a arătat apoi că lipsa vitaminelor B a fost legată de o scădere a moleculelor care ajută la crearea unui strat sănătos de mucus în intestine. Ei bănuiesc că acest strat protector slăbit expune sistemul nervos intestinal la mai multe toxine pe care le întâlnim în prezent în mod regulat. Printre acestea se numără substanţele chimice de curăţare, pesticidele şi erbicidele.
Aceste toxine duc la creşterea inflamaţiei sistemului nervos şi la supraproducţia de fibrile de α-sinucleină - molecule despre care se ştie că se acumulează în celulele producătoare de dopamină din substanta neagră a creierului uman, conducând în cele din urmă la simptomele motorii şi demenţiale mai debilitante ale bolii Parkinson.
Un studiu din 2003 a arătat că dozele mari de riboflavină pot ajuta la recuperarea unor funcţii motorii la pacienţii care au eliminat, de asemenea, carnea roşie din alimentaţia lor. Aşadar, este posibil ca dozele mari de vitamina B să prevină o parte din leziuni, propun Nishiwaki şi echipa sa.
Toate acestea sugerează că asigurarea unui microbiom intestinal sănătos la pacienţi s-ar putea dovedi, de asemenea, protectoare, la fel ca şi reducerea poluanţilor toxici din mediul nostru.
Desigur, cu un lanţ atât de complicat de evenimente implicate în boala Parkinson, nu toţi pacienţii se confruntă probabil cu aceleaşi cauze, astfel încât fiecare individ ar trebui să fie evaluat.
„Am putea efectua analiza microbiomului intestinal la pacienţi sau analiza metabolitelor fecale", explică Nishiwak.
Cercetătorul spune că, folosind aceste rezultate, s-ar putea identifica persoanele cu deficienţe specifice iar cei cu niveluri scăzute ar putea primi suplimente orale de riboflavină şi biotină, creând potenţial un tratament eficient.
Noua cercetare a fost publicată în jurnalul npj Parkinson's Disease.
