Deteriorarea pielii nu are loc întotdeauna doar la nivelul suprafeţei. Noi cercetări au descoperit că rănile mai adânci în carne pot declanşa probleme de sănătate care depăşesc nivelul pielii, impactul putând ajunge până la nivelul intestinului.
Specialiştii medicali ştiu de ceva vreme că există o legătură între sănătatea intestinului şi cea a pielii, dar majoritatea oamenilor de ştiinţă au presupus de obicei că microbii din sistemul digestiv afectează pielea, şi nu invers.
Acum, o echipă condusă de dermatologi de la Universitatea San Diego din California a găsit dovezi directe ale existenţei unei axe piele-intestin la şoareci, demonstrând că leziunile pielii dezechilibrează apărarea intestinelor şi modifică compoziţia microbiomului intestinal.
Există mai multe organe care intră în contact cu lumea „exterioară”, pielea fiind cel mai evident. Alte organe, precum intestinul şi plămânii, au, de asemenea, bariere care definesc şi apără graniţele organismului.
Aceste bariere constau din ţesuturi epiteliale care acţionează ca nişte gărzi înarmate, limitând creşterea excesivă a microbilor (gândiţi-vă la bacteriile intestinale „bune” sau la acarienii, în mare parte inofensivi, care ne curăţă faţa) şi împiedică invazia unor intruşi nepoftiţi, cum ar fi Escherichia Coli, paraziţii din sânge sau fungusul Candida.
În mod curios, lezarea unei suprafeţe epiteliale poate însemna ocazional modificări în alte organe îndepărtate în acelaşi timp. Inflamaţia intestinală a fost legată de afectarea plămânilor, de exemplu.
Pentru a testa teoria lor privind o axă piele-intestin, echipa a tăiat incizii de 1,5 centimetri (aproximativ jumătate de inch) în pielea unui grup de şoareci. Apoi, au comparat fecalele acestora cu cele ale unui grup de şoareci de control pentru a vedea dacă existau diferenţe în microbiomul intestinal al grupurilor.
Şoarecii care fuseseră răniţi aveau mai multe bacterii care cauzează boli şi mai puţine bacterii benefice în fecale, ceea ce indică o alterare semnificativă a microflorei.
Rezultate similare au reieşit dintr-un experiment ulterior, în care şoarecii au fost modificaţi genetic pentru a produce mai multă enzimă care descompune molecula hialuronan (cunoscută şi ca acid hialuronic, sau HA).
Această creştere a enzimei a imitat un aspect al leziunilor cutanate, fără a răni efectiv şoarecii, pentru a identifica mecanismul din spatele acestei legături dintre piele şi intestin. HA joacă un rol crucial în rănirea şi repararea ţesuturilor şi este eliberat la nivel local din stratul intern al pielii în cazul în care aceasta este rănită sau inflamată ca urmare a unor afecţiuni precum psoriazisul.
Cercetătorii au tratat, de asemenea, şoareci pentru a le induce colită digestivă, pentru a investiga orice relaţie între leziunile cutanate şi severitatea afecţiunii intestinale.
Atât şoarecii cu răni ale pielii, cât şi cei cu leziuni ale HA au prezentat cazuri mult mai grave de colită decât grupurile de control.
Şoareci separaţi au primit transplanturi fecale faţă de cei din experimentele iniţiale, ceea ce a arătat că susceptibilitatea la colită a fost transferată împreună cu microbiomul intestinal transplantat.
„Studiile anterioare au observat disbioză în microbiomul intestinal al persoanelor cu boli inflamatorii ale pielii, s-a presupus că microbii din intestin influenţează pielea”, scriu autorii.
Şi, deşi vor fi necesare studii la om pentru a confirma acest lucru, autorii consideră că „aceste descoperiri oferă o explicaţie neaşteptată pentru asocierea dintre bolile de piele şi cele intestinale la om”.
Cercetarea a fost publicată în revista Nature Communications.
