Liliecii de fructe au „o superputere" care i-ar putea ajuta pe oamenii de ştiinţă să vindece diabetul, potrivit unui nou studiu. Deşi o dietă bogată în zahăr la oameni poate duce la diabet, obezitate şi chiar cancer, liliecii de fructe nu numai că supravieţuiesc, ci şi prosperă în timp ce se hrănesc cu aceste alimente, consumând zilnic fructe bogate în zahăr până la de două ori greutatea lor corporală.
Cercetătorii de la University of California-San Francisco (UCSF) investighează modul în care aceşti lilieci remarcabili au evoluat pentru a consuma cantităţi atât de mari de zahăr şi dacă această abilitate poate fi aplicată pentru a ajuta oamenii diabetici.
„Pentru mine, liliecii sunt ca nişte supereroi, fiecare cu o superputere uimitoare, fie că este vorba despre ecolocaţie, zbor, supt sânge fără coagulare sau mâncatul fructelor şi faptul că nu fac diabet", a declarat Nadav Ahituv, doctor în ştiinţe, director al Institutului UCSF pentru Genetică Umană şi unul dintre autorii principali al studiului, într-un comunicat al universităţii.
[ot-video] [/ot-video]
În cazul diabetului, corpul uman nu poate produce sau detecta insulina, ceea ce duce la probleme de control al zahărului din sânge.
„Liliecii fructiferi au un sistem genetic care controlează zahărul din sânge fără greş. Am dori să învăţăm din acest sistem pentru a face terapii mai bune de detectare a insulinei sau a zahărului pentru oameni", continuă doctorul Ahituv.
Pentru a determina modul în care aceşti lilieci consumă cantităţi mari de zahăr fără efecte adverse, echipa doctorului Ahituv s-a concentrat asupra adaptărilor evolutive din pancreasul şi rinichii liliecilor.
Pancreasul, care reglează zahărul din sânge, posedă celule suplimentare producătoare de insulină la liliecii fructiferi, împreună cu modificări genetice care ajută la procesarea acestui aport imens de zahăr. În plus, rinichii lor au evoluat pentru a reţine eficient electroliţii.
„Chiar şi mici modificări, la nivelul unor singure litere de ADN, fac ca această dietă să fie viabilă pentru liliecii fructiferi", spune Wei Gordon, coautor al lucrării şi profesor asistent de biologie la Colegiul Menlo.
„Trebuie să înţelegem metabolismul bogat în zahăr ca acesta pentru a face progrese în a ajuta unul din trei americani care sunt prediabetici", spune el.
Descoperirile echipei, publicate pe 9 ianuarie, în revista Nature Communications, au fost rezultatul unei colaborări cu oameni de ştiinţă de la diferite instituţii, inclusiv de la Universitatea Yonsei din Coreea şi de la Muzeul American de Istorie Naturală din New York.
Pentru a identifica adaptările specifice, ei au comparat liliacul jamaican, care se hrăneşte cu fructe, cu liliacul mare brun, un mâncător de insecte.
Această comparaţie a arătat că ADN-ul liliacului fructifer a evoluat pentru a activa şi dezactiva selectiv genele relevante pentru metabolismul fructelor.
„Organizarea ADN-ului în jurul genelor insulinei şi glucagonului a fost foarte clar diferită între cele două specii de lilieci", spune Gordon.
„ADN-ul din jurul genelor obişnuia să fie considerat 'gunoi', dar datele noastre arată că acest ADN reglator ajută probabil liliecii de fructe să reacţioneze la creşteri sau scăderi bruşte ale glicemiei".
„Este remarcabil să te îndepărtezi de organismele model, cum sunt şoarecii de laborator, şi să descoperi în natură posibile soluţii pentru crizele de sănătate umană", conchide Gordon.
„Liliecii şi-au dat seama şi totul se află în ADN-ul lor, fiind rezultatul selecţiei naturale", spune el.
Armin Scheben, postdoctorand la CSHL, cu ajutorul membrilor laboratorului McCombie, Sara Goodwin şi Melissa Kramer, a creat primele secvenţe complete ale genomului lui Artibeus jamaicensis, liliacul jamaican de fructe (văzut aici), şi Pteronotus mesoamericanus, liliacul cu mustaţă Mesoamerican. Credit: Laboratorul Cold Spring Harbor.
