Pacienţii cu cancer şi supravieţuitorii au adesea cu risc crescut de boli de inimă, astfel încât cardiologii şi oncologii ar trebui să ia în considerare recuperarea cardio-oncologică în timpul tratamentului pentru cancer, se arată într-un studiu publicat de American Heart Association.
”În timp ce ne concentrăm pe vindecarea cancerului, trebuie să ne gândim şi la modalităţile de a proteja pacientul din toate puncetele de vedere, inclusiv cardiac”, a afirmat dr. Susan Gilchrist de la University of Texas MD Anderson Cancer Center în Houston, citată de Reuters.
Exerciţiile fizice sunt una dintre cele mai bune modalităţi de a proteja pacientul şi de a creşte beneficiile tratamentului, iar recuperarea cardiacă prin angajarea pacienţilor într-un program de exerciţii contribuie şi la eliminarea altor probleme cum ar fi tensiunea arterială necontrolată sau depresia, mai afirmă autorii cercetării.
Ultimele studii atestă o creştere a riscului cardiovascular la pacienţii cu cancer de sân, prostată şi cancerul colorectal pe măsură ce ratele de supravieţuire a cancerului s-au îmbunătăţit. Astfel cei peste 17 milioane de supravieţuitori ai cancerului din SUA se confruntă acum cu un risc de două sau trei ori mai mare pentru bolile de inimă şi cu un risc de două până la 18 ori mai mare de hipertensiune arterială şi diabet zaharat.
Riscul mai mare este datorat atât îmbătrânirii normale, cât şi efectelor legate de cancer, cum ar fi radiaţiile, chimioterapia şi creşterea în greutate.
În cadrul reabilitării cardio-oncologie, mai scriu autorii, medicii ar trebui să identifice pacienţii cu un risc ridicat pentru boli de inimă, în special cei expuşi la doze mari de chimioterapie cardiotoxică sau radiaţii. Apoi, aceştia ar trebui supuşi unei abordări pe mai multe niveluri de reabilitare cardiacă, care include exerciţii, consiliere nutriţională şi gestionarea greutăţii şi a tensiunii arteriale, a colesterolului, a diabetului şi fumatului. În plus, aceştia ar putea recomandă şi consilierea psihosocială în ceea ce priveşte depresia, anxietatea, izolarea socială, stresul marital, disfuncţia sexuală şi abuzul de substanţe.
Este important ca programul, frecvenţa şi tipul programului de reabilitare să fie extrem de individualizat, se mai arată în concluziile cercetării.
Scopul studiului este de a ”facilita dezvoltarea şi integrarea reabilitării cardio-oncologice că aspect al standardelor de îngrijire pentru pacienţii cu cancer şi supravieţuitori”, susţin autorii lucrării.
